O ureche este un organ folosit de un animal sau om pentru a detecta sunete. Termenul se poate referi la întreg sistemul responsabil pentru colectarea şi procesarea primitivă a sunetului (începutul sistemului auditiv), sau doar la partea vizibilă a acestuia. Nu toate animalele au urechi în aceaşi zonă a corpului. Mamiferele, inclusiv omul, au două urechi, dispuse pe fiecare parte a capului. Urechea exterioară este partea externă a urechii. Partea vizibilă a urechii, numită pavilion sau concă auriculară, captează undele sonore din aer şi le transmite prin canalul auditiv spre urechea interioară. Multe mamifere pot să-şi mişte pavilionul pentru a-şi concentra auzul într-o anumită direcţie, la fel cum fac cu ochii. Oamenii şi-au pierdut această abilitate. Trecând prin canalul auditiv, undele sonore pun în mişcare membrana timpanică aflată pe intrarea urechii medii. Urechea medie este delimitată spre exterior de membrana timpanică. În cavitatea acesteia se află trei oscioare, fiecare dintre ele cu o formă caracteristică (ciocănaş, nicovală, scăriţă). Mamiferele sunt unicele fiinţe care au trei oase în ureche. Nicovala (incus) şi scăriţa (stapes) provin din oasele maxilarului, şi permit o detecţie mai delicată a sunetului. Vibraţiile membranei timpanice se transmit mai întâi la ciocănaş, apoi la nicovală şi scăriţă, iar de acolo la fereastra ovală, situată la limita dintre urechea medie şi cea internă. Oscioarele transmit virbaţiile prin membrana ferestrei ovale în fluidul din urechea interioară. Urechea medie este cavernoasă. Dacă animalul ajunge într-un mediu cu altitudine ridicată, sau sare în apă, se va stabili o diferenţă de presiune între urechea medie şi mediul înconjurător. Această presiune expune timpanul la riscul de a se sparge dacă nu este depresurizat. Acesta este unul dintre rolurile trompei lui Eustachio, prin intermediul căreia urechea medie comunică cu cavitatea nazală (faringe). Urechea internă cuprinde atât organul de auz (cochilia sau melcul), cât şi aparatul vestibular, un organ de echilibru format din trei canale semicirculare şi vestibul. Cochilia este o cavitate umplută cu endolimfă, un lichid fluid care primeşte undele sonore transmise din aer prin urechea externă şi medie. Cochilia are o formă spiralată şi conţine membrana bazilară, a cărei rezonanţă este diferită pe lungimea sa, depinzând de frecvenţa undelor sonore. La suprafaţa membranei bazilare se află un strat celular cunoscut sub numele de organul lui Corti, care este format din celule senzoriale (cili). Vibraţiile care trec prin canalul cochiliar pun în mişcare membrana bazală şi cea tectorială, care vor aclţiona asupra cililor (celule senzoriale). Din aceste celule vor porni semnalele către creier, unde acestea din urmă vor fi transformate în senzaţii auditivee.
