Cavitatea bucală (lat. bucca = obraz), gura, orificiul oral sau orificiul bucal, este segmentul iniţial, cranial, al tubului digestiv la mamifere şi om. Fiind o deschidere a corpului care este delimitată lateral de obraji, superior de palat, inferior de planşeul bucal. Comunică cu exteriorul prin orificiul bucal gura şi cu faringele prin istmul faringian, având rolul de rezonant sonor pentru vocea produsă de coardele vocale, în parte rol în respiraţie şi funcţia cea mai importantă este calea de introducere a hranei, la păsări fiind reprezentat prin cioc iar la mamifere prin gură. Evoluţia cavităţii bucale
Animalele în procesul de evoluţie au un sistem de digestie a hranei care este introdusă prin gură şi care după procesul de digerare şi absorbţie la nivelul tractusului digestiv va fi eliminat prin anus (orificiul anal). Gura sau orificiul bucal va suferi diferite transformări în procesul de evoluţie ca: Protostomia sau Deuterostomia unele animale ca Cnidarien sau Planaria nu au orificiu anal, resturile nedigerate fiind eliminate prin gură. Brahiopodele nu elimină nimic, digeră toată hrana, alte animale ca Platelminţii (teniile) nu au gură, absorbţia hranei provenit de la organismul parazitat producându-se prin peretele corpului teniei. Gura la om
Gura omului este deschiderea superioară a tractusului digestiv, limitat de buze spre exterior, superior fiind bolta palatină sau papatul dur şi moale cerului gurii, planşeul bucal este ocupat îm mare parte de limbă un organ musculos, la nivelul gurii are loc triturarea hranei cu ajutorul dinţilor prin mişcările de masticaţie (mestecare) şi un proces de predigestie prin amestecarea cu ajutorul limbii a bolului alimentar cu saliva (produsă de glandele salivare din mucoasa bucală) care conţine enzima amilază. Bolul alimentar trece prin procesul de deglutiţie (înghiţire) prin faringe în esofag de unde ajunge în stomac.
