Botezul lui Isus
Evangheliile relatează cum Ioan Botezătorul îl botează şi pe Isus care vine la el pentru a împlini planul lui Dumnezeu, moment în care Duhul Sfânt se pogoară asupra lui Isus ca un porumbel, acesta fiind recunoscut ca Fiu bineplăcut înaintea lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul îl recunoaşte pe Isus ca fiind mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatul lumii, care era înaintea lui, pe care l-a făcut cunoscut, şi care va boteza cu Duh Sfânt, relatează evanghelia lui Ioan. Acestui moment îi urmează ispitirea lui Isus.
Botezul pocăinţei
Predicile şi le începe în deşertul Iudeii, în al 15-lea an de domnie a cezarului Tiberiu. La acea dată Ponţiu Pilat era procurator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele lui, era cârmuitor al Ituriei iar arhierei erau Ana şi Caiafa. El îi îndemna pe oameni să se pocăiască: ,,Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.`` iar aceştia, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. Botezul său era botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor, relatează evangheliile. Ioan Botezătorul venise să dea poporului cunoştinţa mântuirii, care stă în iertarea păcatelor lui graţie îndurării lui Dumnezeu, spune evanghelistul Luca.
Moartea
Totuşi, când Irod îşi prăznuia ziua dând un ospăţ boierilor săi, mai-marilor oastei şi fruntaşilor Galileii, fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.” Apoi a adăugat cu jurământ: „Ori ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.” Fata a ieşit afară şi a întrebat-o pe maică-sa ce să ceară iar Irodiada i-a spus să ceară capul lui Ioan Botezătorul. Împăratul s-a întristat; dar din pricina jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.[1] Ucenicii au ridicat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt.
