Join US!

29 mai 2011

Egreta

Egretele sunt păsări ce aparţin de familia „Ardeidae”, ordinul „Ciconiiformes”. Din această familie fac parte 62 de specii, caractere comune din punct de vedere al aspectului morfologic fiind gâtul şi picioarele lungi, şi ciocul lung şi acuţit. Arealul de răspândire al egretelor sunt în general ţinuturile din apropierea apelor dulci.
Mod de viaţă, morfologie
Egretele fac parte din familia stârcilor, având aspectul exterior asemănător, caracterizat prin gât, picioare şi cioc lung. Gâtul în timpul zborului formează o buclă în formă de „S”. Acest lucru este uşurat de vertebra şasea cervicală, care este mai lungă. Păsările din această familie prezintă un dimorfism sexual destul de accentuat, masculii fiind mai mari ca femelele. Culoarea penajului păsărilor este diferită, de la alb, cenuşiu până la negru. Zborul lor este caracterizat prin planare cu bătăi rare din aripi. Păsările se hrănesc în special cu animale mici acvatice, peşti, amfibii, crustacei, moluşte, reptile, păsări, rozătoare mici, insecte, ele consumând pe zi hrană în greutate de 330 - 550 g.
Răspândire
Păsările sunt răspândite pe toate continentele cu excepţia regiunilor arctice şi al unor insule din Oceania. După numărul de specii, 24 trăiesc în Asia de Sud şi Asia de Sud Est, 21 trăiesc în Africa, 20 în cele două Americi şi 16 specii în Australia şi Oceania. Egretele trăiesc de obicei în ţinuturile joase din apropierea apelor în regiuni de baltă cu smârcuri sau în savane. În general sunt păsări sedentare, un număr mic de specii fiind păsări migratoare.
Reproducţie
În general păsările clocesc în colonii, care la unele specii pot să fie uriaşe. În delta Nilului numărul de păsări dintr-o colonie cu specii de stârc diferite pot să atingă cifra de 70.800 de perechi [1]. În timpul perioadei de împerechere masculii fac un adevărat ritual pentru ademenirea femelei, cu gâtul şi aripile întinse. Cuiburile sunt construite în arbori sau ascunse în stuf, ouăle fiind clocite de ambii partneri. Puii nu eclozionează toţi o dată, şi se întâmplă frecvent că fraţii mai mari să ia hrana de la cei mai mici, care astfel mor din cauza foametei, sau sânt omorâţi cu ciocul de puii mai mari pentru a primi hrană mai multă.