Danemarca (daneză Danmark) sau Regatul Danemarcei (Kongeriget Danmark) este din punct de vedere geografic cea mai mică şi cea mai sudică ţară a Europei de Nord, şi de asemenea cea mai veche. Aflată la nord de Germania (singurul vecin terestru), la sud-vest de Suedia, şi la sud de Norvegia, se află la 56°00′00″N, 10°00′00″E în Scandinavia aflată în Europa de Nord, dar nu în Peninsula Scandinavă. Danemarca se află la limita dintre Marea Baltică şi Marea Nordului, şi e formată dintr-o peninsulă numită Iutlanda (Jylland) legată de Germania de nord, insulele Funen (Fyn), Zealand (Sjælland), Bornholm (Bornholm) şi numeroase insule mai mici, cunoscute sub numele de Arhipelagul Danez. Danemarca este o monarhie constituţională şi face parte din Uniunea Europeană. Groenlanda şi Insulele Faroe sunt teritorii daneze autonome. Etimologie
Etimologia cuvântului Danemarca (daneză Danmark) este nesigură, existând puţine surse, iar experţii având două interpretări asupra numelui. Ambele susţin că terminaţia -mark înseamnă pădure virgină (teritoriu nelocuit). Cuvântul pare a proveni din cuvântul german/francez Danemark, unul dintre marşurile organizate de Charlemagne în jurul anului 800 în partea sudică a insulei Iutlanda. Istorie
Cele mai vechi descoperiri arheologice din Danemarca datează din 130.000-110.000 î.Hr., în perioada interglaciară Eem[1]. Oamenii au locuit pe teritoriul de azi al Danemarcei din aproximativ 12.500 î.Hr., şi există dovezi legate de practicarea agriculturii începând cu 3.900 î.Hr.[2] Epoca de bronz a Nordului (1.800-600 î.Hr.) a fost marcată de movile funerare, care prezintă printre altele motivul carului solar. Pe timpul epocii fierului pre-romane (500 î.Hr. - 1 d.Hr.), populaţiile native au început migraţia spre sud, deşi [2] primii danezi au ajuns în Danemarca de astăzi în perioada dintre epoca pre-romană şi epoca germanică a fierului[3], adică în epoca romană a fierului (1-400 d.Hr.). Provinciile romane au menţinut rute comerciale şi relaţii cu triburile native ale Danemarcei, monezi romane găsindu-se pe teritoriul actual al ţării. Există dovezi ale unei puternici influenţe culturale celtice, printre care descoperirea cazanului de la Gundestrup. Istoricii consideră că, înainte de sosirea precursorilor danezilor, care au venit din insulele daneze de est (Zealand) şi din Skåne, ei vorbind o formă veche a unei limbi nord germanice, mare parte din Iutlanda şi unele insule au fost colonizate de iuţi. Aceşti iuţi au fost mai târziu invitaţi în Britania de către regele Vortigern, ca să activeze ca mercenari, şi li se-au oferit teritoriile sud-estice ale insulei, printre care Kent şi Isle of Wight. Iuţii au fost asimilaţi mai târziu de invadatorii angli şi saxoni, strămoşii englezilor de astăzi. Populaţia rămasă în Iutlanda a fost asimilată de danezi, ea fiind slăbită de emigraţii. Originile exacte ale naţiunii daneze s-au pierdut în negura timpurilor. Cu toate acestea, o scurtă menţionare a danilor[4] în Originile şi faptele goţilor, carte scrisă de istoricul Iordanes în 551 d.Hr., este considerată de mulţi una din primele atestări ale danezilor[5], aceştia fiind unul din grupurile etnice din care originează poporul danez de astăzi. Structurile defensive danevirke au fost construite în mai multe etape, începând cu secolul III[6], şi eforturile considerabile depuse fac istoricii să creadă că exista pe atunci un rege danez[6] . Noul alfabet runic a fost folosit în aceeaşi perioadă, iar Ribe, cel mai vechi oraş din Danemarca, a fost fondat în cca. 700 d.Hr. Geografie
Danemarca este constituită din peninsula Iutlanda (Jylland) şi 443 insule care au primit nume. Dintre acestea, 76 nu sunt locuite. Cele mai mari insule sunt Zealand (Sjælland) şi Funen (Fyn). Insula Bornholm se află mai la est de restul ţării, în Marea Baltică. Multe dintre insulele mai mari sunt legate prin poduri; Podul Oresund leagă Zealand de Suedia, Marele pod al centurii leagă Funen de Zealand, şi Micul pod al centurii leagă Iutlanda de Funen. Feriboturile fac legătura cu insulele mai mici. Ţara este în cea mai mare parte plată, cu mici zone înalte, cel mai înalt punct natural fiind Møllehøj, la 170,86 de metri. Alte dealuri în aceaşi zonă, la sud-est de Århus sunt Yding Skovhøj cu 170,86 metri înălţime şi Ejer Bavnehøj cu 170,77 metri. Suprafaţa apelor interne este de 210 km² (Danemarca de Est), respectiv 490 km² (Danemarca de Vest). Climatul este temperat, cu ierni blânde şi veri răcoroase. Iernile nu sunt deosebit de friguroase, având temperaturi medii în jur de 0,5 °C, iar verile sunt răcoroase, cu medii de 16 °C. Vântul suflă foarte des, fiind mai puternic pe timpul iernii şi mai slab vara. Danemarca are, în medie, 170 de zile ploioase pe an, cele mai puternice ploi apărând în lunile septembrie, octombrie şi noiembrie. Oraşele principale sunt capitala Copenhaga (pe Zealand), Aarhus, Aalborg (în Iutlanda) şi Odense (pe Funen).
