Fotbal Club Arsenal (cunoscut şi sub numele de Arsenal, The Arsenal sau The Gunners) este un club de fotbal profesionist din nordul Londrei, Anglia. Evoluează în Premier League şi este unul dintre cele mai de succes cluburi de fotbal din Anglia, câştigând de 13 ori campionatul naţional (Footbal League şi Premier League) şi de zece ori Cupa Angliei. Clubul Arsenal a fost fondat în anul 1886, însă cu toate acestea, a câştigat primul trofeu important în anii '30. După o perioadă de declin după al doilea război mondial, a devenit al doilea club din secolul XX care a câştigat o dublă (atât campionatul cât şi cupa Angliei), în sezonul 1970-71, iar în ultimii douăzeci de ani a fost unul dintre cele mai importante cluburi din fotbalul englez - în acest timp, Arsenal a câştigat încă două duble, titlul de campioană în anul 2004 fără a fi învinsă iar în sezonul 2005-2006 de Liga Campionilor a devenit prima echipă din Londra care ajunge în finală. Tradiţional, culorile clubului sunt roşu şi alb, cu toate că acestea au evoluat de-alungul istoriei. Deasemenea clubul şi-a schimbat locaţia; clubul a fost fondat iniţia în Woolwich, în sud-estul Londrei, însă în anul 1913 s-a mutat în nordul oraşului, la Stadionul Arsenal, în districtul Highbury. În anul 2006 clubul a fost mutat pe stadionul actual, Emirates. Arsenal are bază de suporteri mare, şi este în rivalitate cu câteva alte cluburi; cea mai notabilă este cea cu vecinii Tottenham Hotspur, meciul dintre cele două echipe numindu-se Derby-ul din Nordul Londrei. Arsenal este unul dintre cele mai bogate cluburi din fotbalul englez (în 2007 valora 600 de milioane de lire sterline) iar echipa feminină de fotbal (Arsenal Ladies) este cea mai titrată echipă de fotbal feminin din Anglia. Istorie
Arsenal a fost fondat în anul 1886 sub numele de Dial Square de către muncitorii fabricii de armament „Royal Arsenal” din Woolwich, însă, după puţin timp, şi-a schimbat numele în Royal Arsenal. Şi-a schimbat numele din nou în Woolwich Arsenal după ce a devenit un club profesionist, în anul 1881. S-a înscris în Football League în 1883, începând competiţia în divizia a doua, reuşind promovarea în sezonul 1904. Totuşi, izolarea geografică a stadionului a avut ca rezultat un număr redus de spectatori la meciurile jucate pe teren propriu, lucru ce a dus la probleme financiare şi chiar la faliment, în sezonul 1910, an în care clubul a fost preluat de omul de afaceri Henry Norris.[1] Norris a căutat să mute clubul în altă locaţie, iar în 1913, imediat după retrogradarea clubului în divizia secundă, Arsenal s-a mutat pe noul Stadion Arsenal din Highbury, nordul Londrei; au renunţat la cuvântul Woolwich din numele oficial anul următor.[2] În anul 1919, chiar dacă Arsenal a terminat campionatul pe poziţia a cincea în divizia secundă, clubul a fost ales pentru a promova în prima ligă, în locul clubului Tottenham Hotspur, prin metode dubioase.[3] În 1925, Arsenal l-a angajat pe Herbert Chapman ca manager. Chapman câştigase deja de două ori campionatul cu Huddersfield Town în sezoanele 1923-24 şi 1924-25. Tacticile şi antrenamentele sale revoluţionare, împreună cu aducerea unor jucători importanţi la echipă, precum Alex James sau Cliff Bastin, au dus la formarea echipei care a dominat fotbalul englez în anii '30. Sub comanda sa, Arsenal a câştigat primele trofee majore din istorie - o Cupă FA în 1930 şi două campionate naţionale, în 1931 şi 1933. De asemensea, datorită lui Chapman, în 1932, staţia de metrou „Gillespie Road” a fost denumită „Arsenal tube station” (română Staţia de metrou Arsenal).[4] Chapman a murit de penumonie la începutul anului 1934, însă Joe Shaw şi George Allison au continuat parcursul de succes al echipei. Sub comanda celor doi, Arsenal a mai câştigat trei campionate (1933-34, 1934-35 şi 1937–38) şi Cupa Angliei (1935–36). Din păcate pentru club, sfârşitul deceniului a însemnat şi sfârşitul perioadei de succes a clubului, odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial (lucru care a însemnat şi suspendarea competiţiilor fotbalistice din Anglia). După război, sub comanda succesorului lui Allison, Tom Whittaker, Arsenal a cunoscut o nouă perioadă de succes, câştigând campionatul în sezonul 1947-48 şi 1952-53 şi Cupa Angliei în sezonul 1949-50. Totuşi, după aceste rezultate, această perioadă bună s-a încheiat; fiind incapabil să achiziţioneze jucători de calibru, precum cei din anii '30, clubul şi-a petrecut majoritatea sezoanelor din anii 50' şi '60 în mediocritate. În anul 1966, printr-o mutare surprinzătoare, Arsenal l-a numit pe fizioterapeutul clubului, Bertie Mee, ca manager. După ce au pierdut două finale de Cupa Ligii, clubul a câştigat primul său trofeu european, Cupa Târgurilor, în sezonul 1969–70. Acest succes a fost urmat de un triumf şi mai mare: prima dublă (câştigarea atât a campionatului cât şi a cupei), în sezonul 1970-71. Arsenal a terminat sezonul 1972–73 pe poziţia secundă, a pierdut trei cupe (1971-72, 1977-78 şi 1979–80) şi Cupa Cupelor în sezonul 1979–80 după loviturile de departajare. Cel mai mare succes din această perioada a fost câştigarea Cupei Angliei din anul 1979, cu o victorie în ultimele minute în faţa clubului Manchester United, meci care a rămas în istoria clubului. Întoarcerea fostului jucător George Graham ca manager din 1986 a adus a treia perioadă de glorie pentru club. Arsenal a câştigat Cupa Ligii în sezonul 1986-87, primul sezon ca manager a lui Graham. Acesteia i-a urmat titlul în sezonul 1988-89, titlu câştigat cu un gol în ultimul minut înscris împotriva lui Liverpool, echipă cu care se aflau în luptă directă. Arsenalul lui Graham a mai câştigat o dată titlul în anul 1991, an în care a pierdut doar un meci, în sezonul 1990-91 a câştigat atât Cupa Angliei cât şi Cupa Ligii iar în anul 1993 a triumfat în finala Cupei Cupelor Europeni. Cu toate acestea, reputaţia lui Graham a fost ştirbită atunci când s-a scos la iveală faptul că achiziţiona anumiţi jucători la cererea agentului Rune Hauge,[6] acesta fiind concediat în anul 1995. Înlocuitorul său, Bruce Rioch, a rezistat numai un sezon, acesta plecând după o dispută cu conducerea clubului.[7] Succesul clubului de la sfârşitul anilor '90 şi anii 2000 este datorat mai ales numirii lui Arsène Wenger ca manager în anul 1996. Wenger a venit cu tactici noi, un nou regim de antrenamente şi jucători străini care au completat lotul. Arsenal a câştigat ambele cupe în 1998 şi 2000. În plus, clubul a ajuns în finala Cupei UEFA în sezonul 1999-00 (unde a fost învinsă de către Galatasaray după lovituri de departajare), a câştigat Cupa Angliei în sezoanele 2002-03 şi 2004-05 şi titlul de campioană în sezonul 2003-04 fără a pierde vreun meci, fapt ce le-a dat porecla de „Invincibilii”.[8] Arsenal a terminat campionatul pe una din primele două poziţii în opt din cele 11 sezoane în care a fost manageriată de Wenger.[9] Este totodată una dintre cele patru echipe (pe lângă Manchester United, Blackburn Rovers şi Chelsea) care a câştigat Premier League, de la formarea acesteia, în anul 1993.[10] În sezonul 2009–2010, echipa londoneză a jucat în grupa H a Ligii Campionilor UEFA alături de echipele Olympiacos Pireu, Standard Liège şi AZ Alkmaar, acumulând 13 puncte şi câştigând primul loc.
