Polo pe apă este un sport de echipă ce se dispută între două echipe alcătuite din 7 jucători fiecare: 6 jucători de teren şi un portar, pe banca de rezerve fiind încă maximum 6 jucători. Este cel mai vechi sport de echipǎ jucat la toate ediţiile Olimpiadelor sportive de varǎ, din 1900, de când a fost introdus ca sport olimpic[1]. Teoretic polo pe apă se joacă[2] la fel ca şi handbalul, cu următoarea aşezare în teren: centru, fundaş, inter dreapta, inter stânga, extremă dreapta, extremă stânga şi portar. La fel ca şi la handbal, dacă un jucător comite un fault major, există situaţia de eliminare pe o perioadă de 20 de secunde, caz în care echipa adversă beneficiază de avantajul unui om în plus.
Portarul este singurul jucător căruia i se permite să atingă mingea cu două mâini, să lovească mingea cu pumnul închis şi să atingă fundul piscinei, dar nu i se permite să depăşească mijlocul piscinei.
