Regatul Muntenegrului

Regatul Muntenegrului a fost proclamat de Nicolae I al Muntenegrului, la Cetinje, pe 28 august 1910. Războaiele balcanice (1912 - 1913) s-au dovedit a fi momentul pierderii controlului pentru rege. Muntenegru și-a câștigat mai multe teritorii prin împărțirea regiunii Sandžak cu Serbia pe 30 mai 1913. Se crede că asta a fost o altă greșeală majoră, fiind încorporată o populație care nu simțeau nici o legătură cu țara. În plus, recentul orașz albane capturat, Shkodër, a trebuit cedat Albaniei la insistențele Marilor Puteri, în ciuda pierderilor celor 10.000 de vieți pentru cucerirea orașului de la forțele albano-otomane, conduse de Pașa Essad. În timpul primului război mondial (1914 – 1918), Muntenegru se aliase cu Puterile Aliaților. Din 15 ianuarie 1916 până în octombrie 1918, Muntenegrul a fost ocupat de inamicul său Austro-Ungaria. Pe 20 iulie 1917, Declarația Corfu a fost semnată; aceasta prevedea unirea Muntenegrului cu Serbia, proclamată pe 26 noiembrie 1918. Nicolae I al Muntenegrului era un susținător devotat al unificării cu Serbia pentru a forma un singur stat sârbesc, dar se afla în conflict cu Alexandru I al Iugoslaviei. În cele din urmă, Nicolae I al Muntenegrului a fost exilat.