În jurul anului 2055 î.Hr., Mentuhotep II, din Theba a încheiat această perioadă de tulburări și a unit din nou țara. A instalat o nouă administrație și a început un program de construcții, sunt de altfel și dovezi ale unor expediții militare împotriva altor țări. Capitala este la Memphis, iar capitala religioasă este considerată Teba.
Egiptul devine puterea Orientului Apropiat prin forța militară remarcabilă, expansiunea imperiului întinzându-se până în Nubia (Sudanul de astăzi), Siria, Fenicia și Palestina. Faraonul capătă putere mare și se introduce practica co-regenței faronului cu fiul. Se reorganizeaza administrația. Au loc relații comerciale cu Asia Mică, Nubia sau Creta.
Din punct de vedere cultural Dinastia a 12-a aduce cea mai infloritoare literatură egipteană.
Se renunță în aceea perioadă la mormintele de tip piramidal și se generalizează tipul de mormânt rupestru și semi-rupestru.
Mentuhatep este inmormântat la vest de Teba, in localitatea Deir-el-Bahri.
În perioada respectivă ca inovații amintim complexul de palate numit Labirint de către greci, calul si carul de luptă preluate de la hicsoși.
Amenemhat I a mutat capitala în nordul Egiptului (Egiptul de Jos). Fiul său, Senusret I, a fost co-regent cu acesta și au domnit împreună până la asasinarea lui Amenemhat. Senusret I a fost capabil să preia imediat controlul fără ca țara să decadă din nou. Senusret I a continuat să poarte războiul cu Nubia.
În 1878 î.Hr., faraonul Senusret III a devenit rege. El a continuat campaniile militare în Nubia și a fost primul care a încercat să extindă dominația Egiptului în Siria. Mai târziu, Amenemhat III a venit la putere, el fiind considerat cel mai mare monarh al Regatului Mijlociu și a avut contribuții însemnate la dezvoltarea Egiptului, domnia lui a durat 45 ani. În perioada Regatului Mijlociu următoarea fază în evoluția mormintelor a fost apariția mormintelor excavate în piatră. Cele mai bune exemple pot fi văzute în Valea Regilor. O mare parte din acțiunile regilor au avut loc în afara Văii Nilului. Campaniile militare au continuat în Nubia, Siria și Deșertul Estic, în căutare de minerale și lemn; au fost stabilite relații comerciale cu civilizația Minoica – Creta.
