Sarmizegetusa Regia

Sarmizegetusa Regia (= cea regească), situată în satul Grădiştea Muncelului, judeţul Hunedoara, a fost capitala Daciei preromane. Toponimul Sarmizegetusa a apărut în inscripţiile antice şi la autorii antici (până în sec. al VII-lea) şi în alte variante (cu inscripţionare în elină şi latină): Zarmizeghéthousa[1], Sarmireg, Sarmizge[2], (colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica) Zarmitz[3], Sarmazege, Sarmizege[4] etc. Numele ar putea fi unul dacic, dar a fost păstrat doar în variate forme fonetice ale limbilor greacă şi latină. Cetatea dacică Sarmizegetusa Regia a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.Nu se cunoaşte pronunţarea din limba dacică în mod cert şi nici sensul cuvântului. Atât Constantin Daicoviciu în lucrarea Ulpia Traiana, cât şi Liviu Mărghitan în Civilizaţia geto-dacilor prezintă teoria profesorului Ioan I. Russu (în Limba traco-dacilor, cap. 5)[5] care spune că numele este compus din două elemente de bază: zermi (stâncă, înălţime) şi zeget (palisadă, cetate), din indoeuropeanul *gegh- „creangă, stîlp (pt. palisadă)”, terminându-se cu un determinativ şi având înţelesul de „Cetatea de pe stâncă”, „Cetatea înaltă”, „Cetate de palisade (construită) pe înălţime (sau stâncă)”. Deoarece Sarmizegetusa iniţial nu era o fortificaţie militară, ci o locaţie religioasă şi civilă, etimologia trebuie luată în considerare cu anumite rezerve. Se poate ca numele să fi arătat chiar sacralitatea acelui loc, sau faptul că era o cetate regească, la origine[6] [7]. O altă teorie spune că numele ar însemna: „aşezarea sarmaţilor şi a geţilor” de la termenii: sarmis et getusa din latină[8] Vasile Pârvan a respins această ipoteză, arătând că sarmaţii au început să pătrundă în teritoriul getic abia după epoca lui Traian şi că numele capitalei era mult mai vechi.[9]. Pârvan a propus citirea Sarmiz-egetusa în sensul „Egetusa a lui Sarmos” sau „Zarmos”, arătând că Zarmos/Zermos a fost un nume tracic cunoscut şi citat de cercetătorul austriac (de etnie cehă) Wilhelm Tomaschek, în lucrarea standard Vechii traci, un studiu etnologic.[10] Opinia lui Pârvan a fost împărtăşită de savantul bulgar tracolog Dimităr Decev, care a adus în discuţie, comparativ, numele de persoane din Lycia (Licia)Zermounsis, Ro-zarmas, Ia-zarmas, Troko-zarmas şi varianta tracă bazată pe Zermos, Xermo-sígestos sau Zermo-sígestos.[11] Tomaschek propusese în acea lucrare din sec. al XIX-lea citirea Zermi-zegétousa, prima parte comparând-o cu harmyá din sanscrită „vatră; cămin; familie” şi cu cuvântul armenesc zarm(i) „familia suboles”, sensul final presupus de Tomaschek fiind „casa naţiunii (getice)”. Aceste încercări şi altele de a afla semnificaţia toponimului Sarmizegetusa au generat teorii care rămân doar la stadiul de ipoteze.