Salina Ocna Mureş

Salina Ocna Mureş este o veche unitate minieră de exploatare a sării geme din judeţul Alba.După anul 1791 la Salina Ocna Mureş sarea uscată a fost exploatată în următoarele mine subterane (în ordinea deschiderii [2]): Mina Iosif / József / Joseph, deschisă între anii 1791-1793, în partea de vest a masivului de sare (prin surparea acestei mine şi umplerea camerelor subterane cu apă, s-a format în cursul timpului pe acest loc “Lacul Iosif”). Mina Francisc / Ferencz / Franz, deschisă spre finele sec. XVIII, în partea de sud-vest a masivului de sare (“Lacul Francisc”). Mina Ferdinand (ulterior mina Rudolf / Rudolph), deschisă la începutul secolului al XIX-lea, în partea de sud-vest a masivului de sare (“Lacul Ferdinand”). Mina Ştefania/Stephanie (în perioada interbelică mina Regina Maria, după 1944 mina 23 August), deschisă spre mijlocul secolului al XIX-lea, în partea de sud-est a masivului de sare (“Lacul 23 August”). Mina Principele Nicolae (după 1944 mina 6 Martie), deschisă la începutul secolului al XX-lea, în partea de est a masivului de sare (“Lacul 6 Martie”). Mina Mihai (după 1944 Mina 1 Mai), deschisă în anul 1932, în partea de nord a masivului de sare (“Lacul 1 Mai”). Mina a avut 4 orizonturi (-90 m, -110 m, -130 m şi -150 m; adâncimi de la suprafaţă), cu un puţ de extracţie (în incinta întreprinderii) şi un puţ de aeraj (situat în afara incintei). La Salina Ocna Mureş sarea a fost extrasă şi sub formă de saramură concentrată, prin 2 metode: dizolvare statică în camere paralelipipedice, în „mina Principele Nicolae” (între 1921-1932); dizolvare cinetică, cu sonde plasate în mai multe câmpuri, situate în subteran sau la suprafaţa terenului (între anii 1952-2006). În "Mina Mihai" (Mina 1 Mai) a fost testată în subteran o sondă-pilot (înainte de anul 1952), între orizonturile -110 m şi -150 m, cu înălţimea cilindrului de dizolvare a sării de 40 m şi cu un diametru de 20 m. După evacuarea saramurii, această cavitate a fost străpunsă şi cercetată cu o galerie la nivelul orizontului -130 m. Câmpul I sonde (6 sonde cu diametrul de 40 m al cilindrelor de dizolvare a sării, toate la orizontul -150 m din mina 1 Mai, în partea de nord a masivului de sare; sonde date în anul 1952 în exploatare): - 101/1952 (551 m adâncime de la talpa orizontului -150 m) - 102/1952 (549 m) - 103/1952 (551 m) - 104/1952 (551 m) - 105/1952 (545 m) - 106/1952 (548 m) Câmpul II sonde (5 sonde cu diametrul de 40 m al cilindrelor de dizolvare a sării, toate la suprafaţă, în partea de est a masivului de sare, pe pilierii de siguranţă ai fostei mine Ştefania (mina Regina Maria, mina 23 August) şi ai foste mine Principele Nicolae (mina 6 Martie). Sondele au fost date în anii 1953-1954 în exploatare. - 107/1953 (1069 m adâncime de la suprafaţă) - 108/1953 (1069 m) - 109/1953 (1065 m) - 110/1953 (1064 m) - 111/1954 (1069 m) Câmpul III sonde (4 sonde cu diametrul de 40 m al cilindrelor de dizolvare a sării, toate la suprafaţă, în partea de centru-nord a masivului de sare, pe pilierii de siguranţă dintre fosta mina Principele Nicolae (mina 6 Martie) şi mina 1 Mai. Sondele au fost date în anul 1961 în exploatare. - 112/1961 (1100 m adâncime de la suprafaţă) - 113/1961 (1100 m) - 114/1961 (1100 m) - 115/1961 (1100 m) Activitatea de exploatare a sării uscate şi a sării în soluţie din minele şi din câmpurile de sonde I, II şi III a fost sistată definitiv. Necesarul de saramură a întreprinderii UPSOM este asigurat la ora actuală de Salina Ocna Mureş din noul câmp de sonde deschis lângă Războieni-Cetate, pe partea dreaptă a Mureşului, într-un domeniu extravilan. Datorită apariţiei la suprafată a sării, zăcământul a fost exploatat încă din epoca bronzului, continund neîntrerupt în epoca dacică şi epoca romană (în aceste perioade localitatea s-a numit Salinae [1]), în zona de vest şi nord-vest a masivului, prin mici cariere (aici se găsesc în prezent „Lacurile Romane”). Minele romane erau, deobicei, camere lungi de 15-30 m, deschise la zi şi cu exploatare în vatră. Din aceste perioade au fost descoperite numeroase unelte specifice de minierit, cum ar fi o lopată cu mâner scurt, mai multe de lopeţi plate de tip „vâslă ”, un „satâr” cu mâner, două bucăţi de lemn cu capete încovoiate (probabil tălpi de sanie pentru transportarea blocurilor de sare iarna), icuri de tip pană si un târnăcop primitiv (cu vârful dintr-un corn de bovină în care intra un mâner din lemn).