Judecătoria din Turda

Construirea clădirii fostei Primării, ulterior sediul Tribunalului, apoi a Judecătoriei Turda, din Piaţa Republicii nr. 5, a avut loc între anii 1795-1806, folosindu-se multe pietre fasonate aduse din castrul roman Potaissa de pe „Dealul Cetăţii”. Pe podele se mai văd si astăzi cărămizi care poartă inscripţia reliefată LVM (Legiunea a V-a Macedonica).Despre această clădire Balázs Orbán notează următoarele în cartea sa din 1889 : “Dintre edificiile cele mai însemnate din piaţă trebuie mai cu seamă să scot în relief “Palatul Oraşului”, care este în partea de sus a pieţii, în faţa fruntariului bisericii celei mari romano-catolice. Aceasta este un edificiu cu etaj, de mari proporţii, cu acoperiş terminat în turn, care este important nu atât pentru vechimea sa (fiind clădit între anii 1795-1806), ci mai ales pentru ca este clădit aproape în întregime din material provenit din pietrele care reamintesc puterea Romei (castrul roman Potaissa). Din castrul roman au fost aduse cărămizi cu ştampila LVM (Legiunea a V-a Macedonica), în pereţi au fost incastrate monumente sculptate, iar pe coridor o masă funerară în relief. “Palatul Oraşului” a început sa fie construit în anul 1795, în timpul locotenenţei[1] lui Daniel Köpeczi. Arhitect a fost János Kövesi, vestitul autodidact, care a proiectat şi podul de lemn peste Arieş şi Fabrica de Bere din Turda. Pentru meritele sale, János Kövesi a fost ales consilier orăşenesc. In turnul cel mic s-a pus un clopot mai vechi, zis “constituţional”, pe care se vede inscripţia următoare: “Turnat din ordinul oraşului nobil Turda, în anul 1742, în timpul locotenenţei lui György Vásárhely. Georgius Nemes fecit” (executat de Georgius Nemes). Cu acest clopot se anunţa începerea Adunărilor Generale ale oraşului. Numele de “constituţional” provine de acolo, că nu a fost tras de la 1849 până la 1867 (perioada absolutismului), numai după 1867, după restabilirea stării constituţionale. “Casa Oraşului” (“Palatul Oraşului”) a fost folosită ca primărie între anii 1812-1849. În timpul absolutismului (1849-1867) a fost ocupată de funcţionarii judeţeni, care, după restabilirea constituţiei în 1867, au fost îndepărtaţi de acolo. În anul 1889 funcţiona în această clădire Tribunalul, iar autorităţile oraşului (Primăria) au fost mutate într-o casă mai mică din vecinătate, cumpărată în anul 1861 de la familia Tarsoly”. Din compararea a 2 fotografii de epocă (prima din anul 1889, a doua dinaintea anului 1918) se constată că la finele secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea clădirea a fost extinsă la colţ, pe latura dinspre actuala str. G.Coşbuc. Primăria s-a mutat în clădirea fostei Prefecturi (Piaţa 1 Decembrie nr.28), după desfiinţarea Comitatului Turda-Arieş în 1925, clădirea fiind utilizată de instanţele judecătoreşti din Turda. În partea din spate a fostei judecătorii (spre strada Dacia) a funcţionat penitenciarul oraşului. Construită în interiorul penitenciarului, capela (folosită în comun de Biserica Greco-Catolică şi de Biserica Ortodoxă) răspundea necesităţilor spirituale ale deţinuţilor. A funcţionat până la desfiinţarea judeţului Turda în anul 1950. În prezent clădirea este dezafectată, din cauza pericolului de surpare a tavanelor si pereţilor.