Institutul Român de Standardizare

Institutul Român de Standardizare (IRS) a fost un institut de stat din România al cărui rol era definirea standardelor.Istoria standardizării în România începe în anul 1924 prin adoptarea Legii 21/1924 pentru persoanele juridice, continuă apoi în 1929 cu adoptarea „Organizaţiei şi regulamentului comisiunii norme­lor industriei româneşti”, şi capătă o importanţă şi mai mare în 1955, prin în­fi­inţarea „Oficiului de Stat pentru Stan­darde şi Invenţii”[1]. Mai târziu, în 1970, se înfiinţează „Institutul Na­ţio­nal de Standardizare”[1]. În 1991 a­ces­ta din urmă aderă la Comitetul European de Standardizare (CEN), iar în anul ur­mător este desemnat ca organ de specialitate al administraţiei publi­ce centrale[1]. Institutul, care dobândise în timp un patrimoniu considerabil - în primul rând material, în calitate de principal depozitar al expe­rienţei tehnice a economiei româ­neşti în materie de standarde, a căpătat notorie­tatea inter­nă şi internaţională cu­venită[1]. În anul 1998 a fost însă înlocuit cu o asociaţie non-profit - Asociaţia de Standardizare din România (ASRO), care a a preluat în­tregul patrimoniu al IRS şi al Cen­trului Naţional de Formare şi Mana­gement pentru Asigurarea Calităţii[1]. Mai târziu calitatea de asociaţie „non-profit” a ASRO a fost contestată în presă[1].