Ileana Mălăncioiu

Fusese aşteptat un băiat. Tot asteptându-l, după mine, mama a mai născut încă două fete, dar nu a mai fost la fel de tristă." - mărturiseşte poeta. [modificare] Studii şi activitate profesională Liceul la Câmpulung Muscel, bacalaureatul în 1957. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti în 1968, cu lucrarea Locul filozofiei culturii în sitemul lui Lucian Blaga. Doctor în filosofie în 1977, cu teza Vina tragică (Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka). Din 1980 devine redactor la revista Viaţa românească.A debutat cu versuri în Luceafărul, în 1965. Lucrează, înainte de 1989, la Televiziunea Română, la revista Argeş, la Studiourile Animafilm şi la revista literară Viaţa românească (de unde demisionează la 31 martie 1988 din pricina acutizării cenzurii, inclusiv asupra scrierilor lui Constantin Noica). După 1989 lucrează la revista social-politică 22, la Editura Litera (redactor şef) şi la săptămânalul România literară. "În calitate de redactor la Viaţa românească am reuşit să-l aduc la revistă pe Noica şi m-am preocupat de publicarea Scrisorilor despre logică. Am publicat texte de bază ale lui Liiceanu, apărute ulterior în volumul Cearta cu filozofia, m-am străduit să impun publicarea în serial a cărţii lui Andrei Pleşu Minima moralia, în fine, m-am ocupat de rubrica de texte filozofice prin care erau reflectate în linii mari preocupările celor din Şcoala de la Păltiniş" (din conversaţia cu Marta Petreu apărută în Apostrof, nr. 1-2 / 1998, şi reluată în Cronica melancoliei). În perioada comunistă, Ileana Mălăncioiu a fost cenzurată cu grijă (motiv pentru care a fost obligată să-şi reediteze volumul Urcarea muntelui, decimat de cenzură) datorită apetitului ei pentru adevăr şi a obstinaţiei de a spune exact ce are de spus, chiar şi în poezie.