Eugenia Mihalea

Este licenţiată (promoţia 2001) în ştiinţe juridice la Academia de Poliţie "Al.I.Cuza" din Bucureşti, cu lucrarea de licenţă purtând titlul " Căsătoria-încheiere, efecte". Primele încercări poetice datează din anul 1979 ( de la vârsta de 11 ani), fiind membră a Cenaclului Literar al Şcolii Generale nr.50 din Bucureşti (a cărei elevă este). La una dintre şedinţele acestui Cenaclu participă şi poeta Viorica Nania, care notează: "Sigur, copiii sunt la început de drum, dar poate mulţi dintre ei vor reuşi, dacă vor munci şi persevera. Oricum, Eugenia Mihalea ne-a convins pe deplin cu poezia "Ţară străveche". Publică primele două poezii în anul 1996, într-o plachetă a Cenaclului Literar "Salonul Artelor" al Ministerului de Interne (a cărei membră este). Acestea poarta titlurile: "Un început şi-un Dumnezeu" - ulterior editată cu titlul "Isihasm" - şi "Prefaţă". Ambele vor fi incluse în primul volum al autoarei, apărut un an mai târziu (1997) sub titlul "Anotimpul cu orhidee" (Editura Semne, Bucureşti). Până în prezent, publică versuri în reviste literare de marcă ("Convorbiri literare" - Iaşi; "Porto Franco" - Galaţi; "Biblioteca Bucureştilor" - Bucureşti; "Poesis" - Satu Mare; "Observator" - Munchen, Germania;" Rostirea românească" - Sibiu/Timişoara; "Discobolul"- Alba Iulia; "Ateneu" - Bacău; "Ramuri"- Craiova; " Contemporanul-ideea europeană" - Bucureşti, etc.). Din anul 2003 devine membră a Uniunii Scriitorilor din România. Vorbeşte fluent limbile engleză şi portugheză (Certificat de limba portugheză nivel avansat emis de Ambasada Portugaliei la Bucureşti). [modificare] Aprecieri critice Volumul de debut, "Anotimpul cu orhidee", apărut la Editura Semne Bucureşti, în anul 1997, este analizat şi de cunoscutul critic literar Dan-Silviu Boerescu care notează despre poeta Eugenia Mihalea următoarele: "De ce oare, într-o epocă a aritmiei suverane [din existenţa, ca şi din textul/textele ei], o tânără poetă alege să debuteze supunându-se canoanelor formei fixe? Mai poate catrenul şi schema sa metrică să închidă ca într-o ecuaţie poezia unui real pervertit de cotidian, de biografic, de toate disfuncţionalităţile lor? Mai rimează ceva în viaţă? Pre-supoziţia unei ordini armonice a toate ce sunt îşi mai găseşte confirmarea transcrisă în poezie? Eugenia Mihalea ori nu îşi pune această problemă (încăpăţânându-se să viseze la desăvârşirea interioară), ori e tentată să răspundă afirmativ tuturor întrebărilor anterioare, bântuite de un "Nu" evident ". ( ArtPanorama - Dan Silviu Boerescu - octombrie 1997)