Coloana lui Constantin

Coloana lui Constantin este o coloană comemorativă ridicată în Forumul lui Constantin din Constantinopol, chiar pe timpul domniei lui de Constantin cel Mare, în anul 328 e.n., cu doi ani înaintea inaugurării Noii Rome. Astăzi mai este numită şi Coloana Incercuită sau Coloana Arsă, în limba turcă Çemberlitaş, nume care derivă din cuvintele çember–cerc şi taş-piatră. Este un monument de referinţă al Istanbulului, din patrimoniul antic şi are o vârstă de aproape şaptesprezece secole. Înălţimea coloanei era de 23,40 metri, iar monumentul în ansamblu atingea circa 37 de metri, incluzând soclul şi statuia.La origine coloana era alcătuită dintr-o bază înaltă peste care se ridica fusul alcătuit din opt tamburi suprapuşi din porfir, fiecare prevăzut în partea inferioară cu un cerc cu frunze de laur. La vârf se termina cu un capitel şi un soclu peste care era aşezată o statuie a împăratului, reprezentat drept zeul Apollo-Helios. Impăratul ţinea o lance în mâna dreaptă şi o sferă în mâna stângă. Pe cap purta o coroană cu şapte raze ce sugerau pe cele ale soarelui. Statuia se asemăna cu reprezentarea aceluiaşi mare dinast de pe monedele emise până în anul 326 e.N. Coloana era aşezată pe un postament în trepte, realizat tot din porfir. Pentru a simboliza uniunea religiilor, împăratul a dispus cuprinderea în fundaţia coloanei a unor diferite relicve greceşti, evreieşti şi creştine: fragmente din statui ale zeiţelor Atena şi Artemis din Efes, o bucată din toporul lui Noe, o alta din piatră din care Moise a făcut să curgă un izvor, o bucată din Adevărata Cruce, cuie ale Patimii şi douăsprezece coşuri folosite la Miracolul înmulţirii pâinilor. Încă de la primii lor paşi, creştinii s-au lăsat prinşi în mreaja vrăjitorească a relicvelor sfinte, cu toate că acelea puteau constitui mari excrocherii negustoreşti. Relicvele creştine pot fi asemănate totemurilor la care se închină cele mai înapoiate populaţii de pe scara evoluţiei. Nu este numai o contradicţie între vorbă şi faptă, ci şi o ruşine pentru creştinismul monoteist, ca cei credincioşi să creadă în obiecte cu însuşiri miraculoase în afara divinităţii supreme, să atribuie unor elemente materiale puteri divine. Unele încercări superficiale, de natură arheologică au încercat să descopere în masa bazei coloanei urmele unora dintre relicvele amintite, nu au dat nici un rezultat, fapt datorat în mare parte şi a structurii ei monolitice.