Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia

Atentatul de la Biserica Sf. Nedelia a fost un atac terorist asupra bisericii Sf. Nedelia din Sofia, efectuat la 16 aprilie 1925, când o grupare din Partidul Comunist Bulgar (PCB) a aruncat în aer acoperişul bisericii aflate în centrul capitalei Bulgariei, în timpul slujbei de înmormântare a generalului Konstantin Gheorghiev, ucis într-un alt atentat comunist din 14 aprilie. 150 de oameni, în principal membri ai elitei politice şi militare a ţării, au murit şi circa 500 de persoane au fost rănite în atac.După eşecul revoltei din septembrie din 1923 şi după interzicerea PCB de către Curtea Supremă de Apel la 2 aprilie 1924, Partidul Comunist s-a găsit într-o situaţie dificilă. Guvernul a arestat numeroşi activişti şi era pusă în pericol existenţa grupării. Comitetul Central al PCB a format un Grup Special Punitiv, din care făceau parte Iako Dorosiev, căpitanul Ivan Minkov şi Vulko Cervenkov. Organizaţia Militară (OM) a BCP, condusă de maiorul Kosta Iankov şi de Ivan Minkov, a organizat grupări izolate („шесторки”, „şestorki”) ce comiteau atentate individuale. Aceasta nu a împiedicat poliţia să descopere şi să anihileze structurile comuniste ilegale. Ulterior, în decembrie 1924, organizaţia l-a recrutat pe Petăr Zadgorski, paracliser la biserica Sf. Nedelia. Dimităr Hadjidimitrov şi Dimităr Zlatarev, liderii secţiunii de armament a OM, au propus să fie asasinat directorul Poliţiei, Vladimir Nacev, iar în timpul înmormântării lui, să fie declanşat un atentat pe scară largă. În acest fel, ei sperau să elimine un număr mare de figuri-cheie din ierarhia poliţiei şi să reducă presiunea exercitată de autorităţi asupra PCB. Ideea a fost îmbrăţişată de Stanke Dimitrov, secretar al Comitetului Central, care l-a discutat cu Gheorghi Dimitrov şi cu Vasil Kolarov, secretar general al Cominternului, la începutul lui 1925. Ei nu au aprobat, însă, propunerea, deoarece credeau că o asemenea acţiune trebuie precedată de pregătiri pentru o revoltă pe scară largă imediat după atac. Între timp, guvernul a continuat să crească presiunea pusă pe PCB. În urma uciderii lui Valcio Ivanov, un funcţionar influent, la 11 februarie 1925, la 10 martie s-a adoptat un amendament la Legea Protecţiei Statului prin care se măreau atribuţiile autorităţilor. Iako Dorosiev, liderul OM, a fost asasinat, după aceea, la 26 martie. Aceste evenimente au ameninţat supravieţuirea fizică a liderilor PCB şi au iritat conducerea OM. Aceasta a anunţat că este gata să pună în practică planul, în pofida dezaprobării Cominternului.