Universitatea Politehnica din Bucureşti

Universitatea Politehnica din Bucureşti este cea mai mare universitate tehnică din Bucureşti, având 13 facultăţi, 2 colegii tehnice şi aproximativ 15.000 de studenţi. Universitatea Politehnica din Bucureşti este cea mai veche şi prestigioasă şcoală de ingineri din România. Tradiţiile ei sunt legate de înfiinţarea, în anul 1818, de către Gheorghe Lazăr, a primei Şcoli tehnice superioare cu predare în limba română la mănăstirea Sfântul Sava din Bucureşti, care în anul 1832 este reorganizată în Colegiul de la Sfântul Sava. La 1 octombrie 1864, a fost înfiinţată Şcoala de Poduri şi Şosele, Mine şi Arhitectură, care la 30 octombrie 1867 devine Şcoala de Poduri, Şosele şi Mine cu durata studiilor de 5 ani. Sub conducerea lui Gheorghe Duca, la 1 aprilie 1881, instituţia capătă o nouă structură sub denumirea de Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, iar la 10 iunie 1920 a fost înfiinţată Şcoala Politehnica din Bucureşti, având patru secţii: Construcţii, Electromecanică, Mine şi Metalurgie, Chimie Industrială. Din noiembrie 1920 denumirea se schimbă în Politehnica din Bucureşti. La data de 3 august 1948 Politehnica s-a transformat în Institutul Politehnic din Bucureşti, care cuprindea iniţial 4 facultăţi (Mecanică, Electrotehnică, Chimie Industrială şi Textile) şi în care, din 1950, au apărut majoritatea facultăţilor actuale. O parte dintre secţiile fostei Politehnici au fost transformate în institute de învăţământ diferite. În baza rezoluţiei Senatului din noiembrie 1992, Institutul Politehnic din Bucureşti a devenit Universitatea Politehnica din Bucureşti.