Ştefan I al Ungariei

Stefan I al Ungariei (în maghiară Szent István király „regele Ştefan cel Sfânt”)( n. 975, Strigoniu (Esztergom) – d. 15 august 1038, Székesfehérvár (lat. Alba Regia) a fost un rege al Ungariei, considerat întemeietorul statului Maghiar, primul rege creştin al ungurilor, membru al Casei Arpadiene. El este venerat, atât ca Sfânt al Bisericii Catolice cât şi al Bisericii Ortodoxe. Ştefan s-a născut în 969 la Strigoniu, fiind fiul lui Géza, ducele Principatului Ungar din Dinastia Arpadiană. Era al patrulea (sau - conform unor surse - al cincilea) descendent al lui Árpád[1]. Pe linie maternă era nepotul voievodului ardelean Gyula, mama sa fiind Sarolt (sau Sarolta). Potrivit cronicilor (începând cu aceea a lui Anonymus), numele mamei regelui este de origine turcă, şaroldu „jder alb”.[2] Conform unor surse bizantine (precum şi Ἰωάννης Σκυλίτζης) Gyula a trecut la creştinism în 953, primind botezul la Constantinopol, de unde îl va aduce pe grecul Ierotei (Hieroteus) pe scaunul unui episcopat bizantin de Alba Iulia.[3][4][5][6] Numele viitorului rege a fost iniţial Vajk, considerat de unii istorici maghiari fiind un nume păgân turcic,[7] iar de alţii de origine slavonă. Învăţătorul tinărului Vajk era Adalbert, episcopul din Praha. El i-a influenţat pe Géza (încă păgân) şi pe Sarolt (provenită dintr-o familie creştină de rit bizantin) să treacă la catolicism, împreună cu copiii lor. Vajk a fost botezat în 994 (sau cândva între 994 şi 996[8]) de acest episcop, primind numele primului martir, Ştefan. Ştefan s-a căsătorit în 995 cu Ghizela de Bavaria, fiica lui Heinrich al doilea de Bavaria şi a Giselei de Burgundia. După moartea lui Géza a izbucnit un conflict între Ştefan şi Koppány (ruda păgână a lui Géza) în legătură cu moştenirea funcţiei de conducător. Koppány s-a declarat ca fiind noul conducător al maghiarilor, conform vechilor tradiţii păgâne maghiare. Până la adoptarea de către maghiari a crestinismului, succesiunea puterii se stabilea conform principiului senioratului şi al leviratului[9], practică ce a fost înlocuită definitiv de principiul primogeniturii abia spre sfârşitul secolului al XI-lea. Corespunzător acestor tradiţii, Koppány era îndreptăţit, in baza senioratului, să moştenească titlurile lui Géza, iar potrivit leviratului trebuia să se căsătorească cu văduva defunctului principe, Sarolt. Géza însă, fiind creştin şi dorind să-şi consolideze politic principatul prin instaurarea sistemului feudal a ales să aplice principiul primogeniturii numind-ul prinţ moştenitor pe primul său născut, Ştefan. Din conflictul pentru moştenire Ştefan a ieşit învingător cu ajutorul tatălui Giselei şi a altor domnitori germani. Koppány a fost ucis de către căpitanul german Vecelin, iar rămăşiţele lui au fost expuse la porţile cetăţilor din Győr, Veszprém, Strigoniu şi Alba Iulia ca un gest de intimidare a păgânilor rebeli care refuzau adoptarea creştinismului şi acceptarea noului sistem feudal.[10] După consolidarea puterii lui ca duce, Ştefan a început creştinarea ţării şi l-a trimis pe călugărul benedictin Asztrik la Roma cu misiunea de a obţine binecuvântarea Papei şi coroana regală.