Sinagoga din Turda

Sinagoga din Turda este un lăcaş de cult evreiesc din municipiul Turda (judeţul Cluj), localizat pe str. Mihai Eminescu nr.24-28. Ea a fost construită între anii 1921-1926. Sinagoga din Turda a fost construită între anii 1921-1926. Înainte de construirea actualei sinagogi, pe acest loc a existat o altă sinagogă sau o casă de rugăciuni a comunităţii. O altă sinagogă (sau casă de rugăciuni), din care nu a mai rămas nici o urmă, se găsea pe locul unde astăzi este clădirea primăriei în Piaţa 1 Decembrie 1918. Evreii din Turda au aparţinut majoritar curentului mozaic ortodox, foarte puţini la curentul reformator neolog (spre deosebire de evreii din Cluj). Strada Mihai Eminescu a fost în trecut nucleul vechiului cartier evreiesc al oraşului. Populaţia evreiască număra 175 persoane (48 familii) în 1866; 203 persoane (2,1% din totalul populaţiei oraşului) în 1870; 326 persoane (3,5%) în 1900; 482 persoane (3,5%) în 1910; 852 persoane (4,2%) în 1930 şi 726 persoane (2,2%) în 1940. Numărul persoanelor a crescut la 1805 în anul 1942, după ce evreii din zonele învecinate au fost concentraţi în Turda. După cel de al doilea război mondial, comunitatea şi-a continuat activitatea, dar instituţiile sale au pierdut importanţa lor, odată cu scăderea populaţiei evreieşti, ca urmare a emigrării în Israel şi în alte părţi. Aproximativ 150 evrei mai locuiau în Turda în anul 1971. Comunitatea a fost condusă de rabini, printre care Ben-Zion Albert Wesel (1900-1938) şi Joseph Adler (1938-44). Acesti doi au jucat un rol de frunte în rândul evreilor ortodocşi din Transilvania. Sinagoga (Beit Kneset) era lăcaşul de adunare (cu începere de vineri seara, după orele 18, oră care marca începutul Sabatului[1]) a credincioşilor evrei pentru efectuarea rugăciunilor şi citirii cu glas tare a sulurilor sfinte, numite Torá. Băncile din sinagogă erau astfel aşezate, încât credincioşii priveau spre Ierusalim. Pe aceste bănci stăteau numai bărbaţii. Peretele care se afla în direcţia Ierusalimului avea Arca Sfântă şi Amvonul. În mijlocul sinagogii se afla o estradă, iar pe ea o masă, pe care se întindeau sulurile sfinte (Torá). În spatele băncilor se găsea galeria femeilor, pentru că în sinagogi femeile stau întotdeauna separate de bărbaţi. Ultima slujbă mozaică s-a ţinut aici în anul 1986 (pentru a se ţine slujbe religioase în sinagogi este nevoie de cel puţin 10 bărbaţi). În prezent, mai trăiesc numai câţiva evrei în Turda (cel mult 10 persoane). Sinagoga este actualmente goală, părăsită, băncile din interior fiind vândute în anul 2000. Pereţii exteriori sunt deocamdată bine conservaţi. În lista sinagogilor din România publicată în lucrarea Seventy years of existence. Six hundred years of Jewish life in Romania. Forty years of partnership FEDROM – JOINT, editată de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România în anul 2008, se preciza că Sinagoga din Turda nu mai era în funcţiune. [2]