Sinagoga din Iţcani

Sinagoga din Iţcani a fost un lăcaş de cult mozaic din satul Iţcani (astăzi cartier al municipiului Suceava), demolat în anul 2008. În secolul al XIX-lea, s-a stabilit la Iţcani o importantă comunitate evreiască, care a înfiinţat prăvălii, depozite, case de export şi mici fabrici şi a construit o sinagogă şi un cimitir evreiesc pentru necesităţile de cult ale obştii. Deşi evreii nu constituiau majoritatea populaţiei, au existat primari evrei ai localităţii cum ar fi Dische şi Samuel Hellmann, care va deveni ulterior preşedinte al comunităţii evreieşti din Suceava. Fratele său, Max Hellmann, a fost membru supleant în Parlamentul regional (membru plin fiind dr. Max Fokschaner). Ulterior, dr. Adolf Hellmann, fiul lui Max şi nepotul lui Samuel Hellmann, a devenit primar. În anii 1923/1924, cum majoritatea evreilor din Bucovina nu obţinuseră cetăţenia română, dr. Adolf Hellmann în calitate de primar al Iţcanilor a făcut intervenţii pe lângă autorităţile româneşti pentru acordarea cetăţeniei române membrilor comunităţii evreieşti, alcătuind în acest sens o listă. [1] În anul 1928, a fost înfiinţată oficial comunitatea evreiască din Iţcani şi din împrejurimi, care l-a avut ca preşedinte pe dr. Adolf Hellmann până la deportarea acestuia în perioada celui de-al doilea război mondial. [2] I-a urmat ca primar de Iţcani dr. Josef Goldstein care a construit un sediu al comunităţii şi a contribuit mult la dezvoltarea comunităţii, viceprimar fiind pentru o scurtă perioadă industriaşul evreu Jakob Roessler. În anul 1934 Adolf Kolber a devenit primar, fiind ultimul etnic evreu care a deţinut funcţia de primar în Bucovina până la începerea deportărilor. În anul 1930, populaţia satului Iţcani-Gară era de 1.708 locuitori, dintre care 592 germani (34,66%), 413 evrei (24,18%), 403 români (23,59%), 124 ruteni (7,25%), 102 polonezi (5,97%), 46 ruşi (2,69%), 19 cehi şi slovaci, 6 unguri, 2 sârbi, croaţi sau sloveni şi 1 armean. [3] După religie, locuitorii satului erau grupaţi astfel: 534 romano-catolici (31,26%), 414 mozaici (24,23%), 411 ortodocşi (24,06%), 180 evanghelici (luterani) (10,53%), 160 greco-catolici (9,36%) şi 9 fără religie (liber-cugetători). [4] De asemenea, în satul Iţcanii Noi locuiau alţi 23 evrei, reprezentând o pondere de 3,22% din populaţia localităţii. [3] Toţi cei 23 evrei erau de religie mozaică. [4] În dimineaţa zilei de 9 octombrie 1941, în baza ordonanţei care specifica că “Evreii din oraş (Suceava n.n.) trebuie să predea imediat la Banca Naţională banii, aurul, pietrele preţioase, acţiunile şi obligaţiunile şi alte obiecte de valoare de care dispun şi să se prezinte în aceeaşi zi la Burdujeni cu bagaje de mână”, 90% din evreii din Iţcani au fost deportaţi în Transnistria, ei aflându-se în primul transport către lagăre al evreilor din regiunea Suceava. Majoritatea acestora au murit în Transnistria sau au fost transportaţă de către militarii germani către râul Bug şi ucişi acolo. [2]