Scufundare la altitudine

Scufundarea la altitudine este scufundarea efectuată cu aparat autonom de respirat sub apă în medii acvatice (lacuri naturale şi lacuri artificiale) situate la diferite altitudini deasupra nivelului mării. În general, se consideră că scufundarea este efectuată la altitudine atunci când mediul acvatic se află la o altitudine mai mare de 300 m. Determinarea corectă a altitudinii se face cu ajutorul unui altimetru. Lacurile naturale cele mai propice efectuării de scufundări la altitudine sunt lacurile de munte, în special lacurile glaciare. Lacurile glaciare sunt formate în circurile sau văile glaciare sub acţiunea gheţarilor. Majoritatea lacurilor glaciare din România sunt situate la altitudini cuprinse între 1900 m şi 2000 m. Extremitatea altitudinală este dată de lacul Capra din Munţii Făgăraş, situat la 2230 m deasupra nivelului mării şi având adâncimea de 8 m. Cel mai adânc lac glaciar este lacul Zănoaga din munţii Retezat cu adâncimea de 29 m, la altitudinea de 2010 m. Lacurile artificiale adecvate pentru scufundări la altitudine sunt în special cele de acumulare răspândite în tot lanţul carpatic. Dintre acestea, lacul Galbenu din munţii Parâng este situat la cea mai mare altitudine, de 1304 m şi are adâncimea de 49 m.