Şcoala Naţională de Administraţie din Franţa

Şcoala Naţională de Administraţie (în franceză École nationale d'administration - ENA), este cea mai prestigioasă dintre „marile şcoli” cu profil politic şi economic din Franţa, absolvenţii săi (cunoscuţi şi sub numele de enarhi) ocupând prin tradiţie posturile-cheie în administraţia publică a Franţei şi a altor ţări francofone (enarhi au fost şi doi preşedinţi francezi de după 1945: Valéry Giscard d'Estaing şi Jacques Chirac). A fost creată la Paris în 1945 din iniţiativa lui Charles de Gaulle şi activează sub patronatul Prim-ministrului Franţei. Şcoala Naţională de Administraţie (ENA) a fost creată prin Ordonanţa Nr. 45-2283, din 9 octombrie 1945 emisă de Guvernul Provizoriu al Republicii Franceze, pe atunci prezidat de Generalul Charles de Gaulle. Această decizie, care va dărâma în profunzime însăşi structura administraţiei publice franceze, fusese pregătită de Misiunea provizorie de reformă a Administraţiei franceze, aşezată sub patronatul şefului guvernului francez şi condusă de Maurice Thorez[1], Vice-preşedinte al Consiliului de Miniştri[2] şi Secretar General al Partidului Comunist Francez. După demisia lui Charles de Gaulle, lui Maurice Thorez i-a revenit sarcina de a conduce reforma administrativă şi de a elabora statutul funcţiei publice, preocupându-se de asigurarea naşterii Şcolii Naţionale de Administraţie, creată înainte de intrarea sa în Consiliu. Michel Debré[3], raportor al Consiliului de Stat şi comisar al Republicii la Angers, anima această misiune de creare a acestei instituţii. Alături de Charles de Gaulle şi de Maurice Thorez, Michel Debré este considerat ca fiind unul dintre cofondatorii ENA. În mod provizoriu, a asigurat funcţiile de director al Şcolii Naţionale de Administraţie.