Russula

În jurul valorii de 750 de specii de ciuperci la nivel mondial micoriza compun Russula genul. Acestea sunt de obicei comune, destul de mari, viu colorate şi - ceea ce le face unul dintre genurile cele mai cunoscute în rândul mycologists şi colecţionari ciuperci. Caracteristicile lor distinctive includ o culoare albă până la galben inchis spor de imprimare , friabil liber alb branhii , şi o absenţă de voal parţială sau volva ţesut pe tulpină. Membrii legate Lactarius genul au caracteristici similare, dar emit un latex lăptos atunci când branhiile lor sunt rupte. Genul a fost descris de către Christian Hendrik Persoon in 1796. Russula înseamnă roşu. Ca genul Lactarius, Russulas au o consistenţă carne distinctiv , care se reflectă şi în apariţia de branhii şi Stipe, şi în mod normal, le face usor de recunoscut. Ei nu au nici o urmă de un văl (nici un inel, sau resturile de voal pe capac). Branhiile sunt fragile, cu excepţia în câteva cazuri, şi nu poate fi paralel îndoite, cu capac fără să se rupă. Pulberea de spori variaza de la alb-crem, sau chiar portocaliu. Deşi este relativ uşor să se identifice o ciupercă probă ca aparţinând de acest gen, este o provocare semnificativă pentru a distinge speciile membru al Russula. Această sarcină necesită adesea caracteristici microscopice, şi distincţii subtile subiective, cum ar fi diferenţa dintre o uşoară până la amar si o aroma uşoară până la acru. În plus, exact filogenetice relaţiile dintre aceste ciuperci au fost încă să fie soluţionate în comunitate micologic profesionale, şi poate depinde în cele din urmă pe secventierea ADN-ului de analiză. Următoarele caracteristici sunt adesea importante în identificarea speciilor individuale: culoarea exactă a spori praf (alb / crem / ocru), gust (uşoară / amar / acru), îşi schimbă culoarea în trup, distanta din centrul la care pielea capacul poate fi tras off: (peeling procentuale). capac de culoare (dar acest lucru este adesea foarte variabil în termen de o specie), reacţie a cărnii de sulfat feros (FeSO 4), produse chimice formol, baze, şi alte, ornamentarea spori, şi alte caracteristici microscopice, cum ar fi apariţia cystidia în reactivi diferite de montare. In ciuda dificultatii in identificarea pozitiv exemplare colectate, posibilitatea de la faţa locului, specii toxice de gustul lor acru face pe unii dintre speciile uşoare, cum ar fi R. cyanoxantha şi R. vesca , ciuperci comestibile populare. În ceea ce după cum se ştie, nici o specie de Russula este mortal otrăvitoare şi cele uşoare-degustare sunt comestibile. [1], se reţine că această regulă se aplică numai pentru Russulas şi nu la alte tipuri de ciuperci! a se vedea http://www.mtsn.tn.it/russulales-news/pdf/macro_form.pdf