Podul cu lanţuri din Budapesta

Podul cu lanţuri din Budapesta (denumit în maghiară Széchenyi lánchíd, în memoria omului de stat István Széchenyi) este un pod suspendat ce traversează Dunărea făcând legătura între Buda şi Pesta. Este primul pod permanent construit peste Dunăre în Budapesta, fiind deschis în 1849. Pe malul estic podul începe din piaţa Roosevelt, lângă palatul Gresham şi Academia Ungară de Ştiinţe şi se termină pe malul vestic în Piaţa Adam Clark, unde se află kilometrul zero şi Funicularul ce duce la castelul din Buda. Podul este numit după István Széchenyi, care a susţinut financiar construcţia podului. Podul a fost privit la data finalizării ca fiind una din minunile lumii. Atât măiestria decoraţiilor din fier forjat, cât şi echilibrul compoziţional al acestora fac din pod unul dintre cele mai frumoase monumente industriale ale Europei. Este un simbol al progresului, al emancipării naţionale din secolul al XIX-lea şi o punte de legătură între est şi vest. Podul a fost proiectat de inginerul englez William Tierney Clark în 1839, iar construcţia a fost supravegheată de inginerul scoţian Adam Clark (nu sunt rude). Podul reprezintă o versiune mai mare a unei construcţii precedente a lui William Clark, anume podul Marlow peste Tamisa din Marlow, Anglia. Lungimea sa de 202 m îl făceau la data inaugurării unul dintre cele mai lungi din lume. Perechea de lei sculptaţi de pe contraforţi au fost adăugaţi în 1852. Denumirea actuală i s-a dat în 1898. Structura metalică a podului a fost reînoită în 1914. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost avariat, fiind necesară reconstrucţia sa. Aceasta s-a încheiat în 1949.