Oceanul planetar

Oceanul planetar reprezintă un înveliş unitar de apă al Pământului. Suprafaţa oceanului planetar este de 361 milioane km², ceea ce constituie ¾ din suprafaţa Globului. Volumul apelor oceanice este de 1370 milioane km³ şi constituie 95 % din volumul hidrosferei. Adâncimea medie a oceanului planetar este de 3790 m, iar cea maximă – de 11516 m (Groapa Marianelor). Dacă apa ar fi repartizată uniform pe suprafaţa terestră, ea ar forma un strat cu grosimea de 2700 m. Evoluând de la nave cu pânze până la submersibile capabile să se scufunde până la cele mai mari adâncimi, explorarea ştiinţifică a oceanului a permis dezlegarea mai multor enigme legate de oceanul planetar. Astăzi, oamenii de ştiinţă pot descrie marea majoritate a proceselor din ocean, procese de care depinde foarte mult şi clima continentelor. Numit şi „ocean mondial”, oceanul planetar este compus din cele 5 oceane – Pacific, Atlantic, Indian, Arctic şi Antarctic, împreună cu mările şi golfurile care se leagă prin strâmtori sau direct cu Oceanul. Oceanul planetar oferă industriei mondiale numeroase resurse, atât biologice cât şi energetice şi conţine o imensă diversitate de minerale marine formate în urma diferitor procese geologice. Diversitatea resurselor în diferite zone ale oceanului planetar este asigurată de proprietăţile fizice (transparenţă, temperatură, culoarea apei etc.) şi chimice (salinitate, gaze dizolvate ş.a.) ale apei.