Nauru

Nauru, oficial Republica Nauru, este o ţară insulară în teritoriul micronezian al Pacificului de Sud. Cel mai apropiat vecin este Insula Banaba din Republica Kiribati, 300 km la est. Nauru este cea mai mică ţară insulară din lume, având o suprafaţă de doar 21 km², cea mai mică republică independentă şi singurul stat din lume fără o capitală desemnată oficial.[1] Locuită iniţial de micronezieni şi polinezieni, Nauru a fost anexată şi numită colonie de Germania la sfârşitul secolului al XIX-lea, devenind teritoriu sub mandatul Ligii Naţiunilor administrat de Australia, Noua Zeelandă şi Marea Britanie în timpul Primului Război Mondial. Insula a fost ocupată de Japonia în al Doilea Război Mondial, iar apoi a intrat din nou sub sub mandatul Ligii Naţiunilor. Nauru şi-a câştigat independenţa în 1968. Nauru este o insulă fosfatică de origine coraligenă, cu depozite aproape de suprafaţă, fapt ce a favorizat operaţiunile de minerit. Insula a devenit un mare exportator de fosfaţi încă din 1907 când compania Pacific Phosphate şi-a început activitatea aici, păstrându-şi acest statut până în anii de după independenţă. Acest lucru a redat Naurului controlul absolut asupra propriilor resurse minerale prin intermediul corporaţiei Nauru Phosphate, însă doar până la epuizarea rezervelor în anii 1980.[2] Datorită acestor exploatări, Nauru a devenit în scurt timp statul independent cu cel mai mare venit pe cap de locuitor din lume în perioada de sfârşit a anilor '60 — începutul anilor '70. Odată cu terminarea rezervelor, mediul înconjurător s-a degradat serios, iar guvernul a trebuit să recurgă la metode neobişnuite pentru a obţine venituri. În anii 1990, Nauru a devenit imediat un paradis fiscal şi un centru al spălării banilor. Începând cu 2001, ţara a acceptat ajutor din partea guvernului australian; în schimbul acestui ajutor, Nauru a găzduit până în 2008, un centru de detenţie de coastă care a adăpostit şi pregătit pe cei care care doreau azil politic de la Australia.[3] În perioada decembrie 2005 — septembrie 2006, Nauru a devenit parţial izolat faţă de restul lumii, atunci când Air Nauru, singura companie aeriană ce deservea insula, şi-a încetat activitatea. (Singura cale de acces către Nauru era prin intermediul vapoarelor.) Compania a reuşit să-şi reia activitatea sub numele de Our Airline cu ajutor monetar din partea Taiwanului. Pe data de 15 decembrie 2009, Nauru a devenit a patra ţară care a recunoscut independenţa republicii autonome Abhazia,[4] iar o zi mai târziu a urmat recunoaşterea Osetiei de Sud,[5] regiuni ale Georgiei care au fost de facto independente încă din prima jumătate a anilor 1990 şi recunoscute ca atare de Rusia după războiul de scurtă durată ruso-georgian din vara lui 2008. Rapoartele sugerează că această decizie a fost răsplătită cu un ajutor de aproximativ 50.000.000 de dolari americani din partea Rusiei.[4]