Mănăstirea Vorona este o mănăstire ortodoxă de maici din România, situată pe teritoriul comunei Vorona (judeţul Botoşani). Ea se află amplasată în mijlocul unei păduri aflată la o distanţă de 2 km de satul Vorona.
Ansamblul Mănăstirii "Naşterea Maicii Domnului" - Vorona a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din judeţul Botoşani din anul 2004, având codul de clasificare BT-II-a-B-02029 şi fiind alcătuit din următoarele 4 obiective [1]:
Biserica "Adormirea Maicii Domnului" - datând din perioada 1793-1803 şi având codul BT-II-m-B-02029.01
Stăreţia - având codul BT-II-m-B-02029.02
Chiliile - având codul BT-II-m-B-02029.03
5 anexe gospodăreşti - având codul BT-II-m-B-02029.04. Potrivit tradiţiei, la începuturile secolului al XVI-lea (1503), monahi români din satele Moldovei, dar şi de prin părţile Banatului, precum şi schimnici ruşi şi greci, au ctitorit un mic schit de lemn cu denumirea de "Sihăstria din Poiana Voronei" [2]. Primii călugări, veniţi din Rusia, au cumpărat moşia Icuşeni.
Denumirea localităţii provine dintr-o limba slavă, vorona însemnând în traducere "cioară", iar legenda spune că, uneori, în poiană se aşezau cârduri de ciori. În decursul timpului, Mănăstirea Vorona a fost o înfloritoare vatră monahală, aici ajungând să vieţuiască în anumite perioade până la 200 de călugări.
În decursul timpului, mănăstirea a fost sprijinită material de mai multe familii înstărite. Hatmanul Ilie Jora cu soţia sa Teofana a dăruit acestei vetre monahale o parte din moşie.
Între anii 1793-1803, paharnicul Iordache Panaite a ctitorit o biserică de zid cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", după cum se indică în pisania aflată deasupra uşii de la intrare. Pisania este scrisă în limba română cu caractere chirilice şi are următorul text: „hram uspenie prăsfi(ntei) născătoar(e) de Dumnezu cu agiutoriu Domnului nostr IS HS şi a Maică(i) Precesti aciastă sfă(n)tă mănăstire sau făcut de ctitori dum(n)ălui iordache Panaite paharnicu i sora dumisale Safta şi cucoa(na) dumisale Maria Costachi păhărniceasă au săvărşito cu toată cheltuiala dumes'ale anocialosia 1793 septemvria 1, asconăcial(o)sia 1803 avgust'a 28 cisla”. Biserica a fost sfinţită în anul 1803.
În anul 1835, alături de vechea bisericuţă de lemn care se deteriorase în timp, arhimandritul Rafail a construit o biserică de piatră cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”. Acest lăcaş de cult a fost acoperit cu tablă şi zugrăvit în interior în anul 1869 de către vornicul Iorgu Vârnav Liteanu cu soţia sa Anastasia şi cu sora sa, schimonahia Epraxia Vârnav. În acelaşi an, icoana Sf. Nicolae din catapeteasmă a fost îmbrăcată în argint. Toate aceste date sunt surprinse în pisania bisericii de la 1870 astfel: „Cu ajutoriul prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu aciastă sfintă Monastire Vorona sau început la anii 1600 de către părinţii ruşi veniţi din Rosia făcând o biserică de lemn dând şi odoară şi cumpărând carte de moşie Icuşenii apoi a doilea ctitori sânt hatmanul Ilie Jora cu soţia sa Fteofana care încă au dăruit o parte de moşie ... iară aciastă sf[i]ntă biserică de piatră cu hramul Naştirea prea Sf[i]ntei de Dumnezeu Născătoarei sau zidit la 1835 prin osirdia pre cuvioşiei sale arhimandritului Rafail şi cu ajutoriul mai multor făcători de bine. Iară la anul 1869 dumnealor vornicu Iorgu Vărnav Litianu cu sora dumisalei schimonahia Evpracsia Vărnav şi soţia lui Anastasia au acoperit aciastă biserică cu tiniche şi tot cu a dumnealui cheltuială o au zugrăvit şi înlăuntru pre cum şi au ferăcat icoana Sfintului Nicolai cu argint din catapetazmă de ceie mari împărătescă, anul 1870 ghenarie 14. Fiind stareţ aceştii monastiri prea cuvioşenia sa arhimandritul Iosif Vasiliu”.
În anul 1836, arhimandritul Rafail, stareţul mănăstirii, a construit Biserica "Sf. Ierarh Nicolae", aflată în cimitirul mănăstirii. Acest lăcaş de cult are dimensiuni modeste, având o catapeteasmă lucrată artistic. Tot în perioada păstoririi stareţului Rafail, după cum atestă "pomelnicul ctitoresc" au fost construite turnul clopotniţă şi corpurile de chilii călugăreşti (unde se află arhondaricul, trapeza şi brutăria) de pe latura de vest.
La începutul secolului al XX-lea, după cum arată o placă de marmură amplasată pe peretele exterior sudic al pronaosului Bisericii "Adormirea Maicii Domnului", prin îndemnul şi stăruinţa IPS Mitropolit Pimen Georgescu al Moldovei şi cu ajutorul prefecţilor de Botoşani D. Vizanti şi P. Irimescu şi a călugărului Victor Cristescu au fost reparate cele două biserici şi chiliile vechi şi s-au construit chilii noi, stareţ fiind arhimandritul Nifon Ioniţă.
În perioada primului război mondial, în clădirile acestei mănăstiri au fost adunaţi şi adăpostiţi foarte mulţi tineri şcolari refugiaţi din Muntenia. Călugării de aici i-au învăţat carte pe tineri.
Între anii 1929-1931 a vieţuit la această mănăstire fratele Toader Arăpaşu (viitorul Patriarh Teoctist). Chilia în care a locuit acesta este păstrată astăzi ca muzeu, pe zidul ei fiind amplasată în anul 2005 o placă memorială.
Ca urmare a Decretului nr.410 din anul 1959, mănăstirile Vorona şi Sihăstria Voronei au fost închise. Obiectele cu valoare de patrimoniu (Sf.Vase, cruci argintate etc.) de la schit au fost confiscate de către stat. Bisericile au fost încuiate, iar chiliile transformate în depozite de cereale ale CAP-ului [3].
În anul 1968, mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei şi Sucevei a redeschis ambele mănăstiri, Mănăstirea Vorona cu obşte de călugăriţe, iar Schitul Sihăstria Voronei cu obşte de călugări. În cei 10 ani de abandonare, ansamblul mănăstiresc începuse să se degradeze. Între anii 1968-1972, s-au efectuat lucrări de restaurare ale bisericilor mănăstireşti, executându-se în acelaşi timp şi importante lucrări de restaurare, consolidare şi protecţie la corpurile de chilii de pe latura de vest, precum şi la alte clădiri ale complexului monahal.
În perioada păstoririi IPS Mitropolit Teoctist Arăpaşu, a fost repictată Biserica "Naşterea Maicii Domnului" (în 1982), s-a restaurat catapeteasma, s-au înlocuit stranele vechi cu altele noi şi s-au construit noi chilii şi stăreţia (1984-1986). Din iniţiativa şi sub directa îndrumare a IPS Mitropolit Daniel Ciobotea al Moldovei şi Bucovinei s-a realizat restaurarea Bisericii "Adormirea Maicii Domnului", lăcaşul de cult fiind pictat pentru prima dată după 200 de ani.
În prezent, în Mănăstirea Vorona vieţuiesc 54 de maici. Printre stareţii care au condus acest aşezământ monahal au fost Rafail (1820-1853), Iosif Vasiliu (1853-1876), Nifon Ioniţă, iar de la redeschiderea mănăstirii cu obşte de maici stareţă a fost maica stavroforă Teofana Scântei (din 1968).
