Mănăstirea Vlădiceni

Mănăstirea Vlădiceni este o mănăstire de călugări amplasată la marginea municipiului Iaşi, în localitatea Vlădiceni (din comuna suburbană Tomeşti), pe locul numit în cronici "Poiana Vlădicăi". Mănăstirea Vlădiceni se află la poalele unui deal împădurit, de unde se poate vedea întreaga zonă industrială a municipiului Iaşi. Drumul care duce la mănăstire este un drum asfaltat, dar care nu a fost întreţinut. Potrivit tradiţiei locale, în anul 1415, domnitorul Alexandru cel Bun şi mitropolitul Iosif Muşat au întâmpinat la marginea Iaşului, în locul unde se află astăzi Mănăstirea Vlădiceni, alaiul care ducea moaştele Sf. Mare Mucenic Ioan din Trapezunt de la Cetatea Albă către Suceava, capitala de atunci a Ţării Moldovei. Cu această ocazie, poiana unde a fost întâmpinat alaiul a fost denumită "Poiana Vlădicăi", denumire existentă şi în cronici [1]. Din acest motiv, după câţiva ani s-a ridicat aici un schit, dar acesta a dispărut cu timpul. Între anii 1908-1910, câţiva călugări au construit în valea Cozmanei din apropierea Poienii Vlădiceni o primă biserică a Schitului Vlădiceni, spre cinstirea Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan. Între ctitorii de atunci, se numără şi Arhimandritul Teodosie Şoriceanu şi câţiva călugări atoniţi. Opt ani mai târziu, în anul 1918, biserica a fost distrusă în întregime în urma exploziei unui depozit de muniţii din apropiere. Din cauza exploziei depozitului de muniţie, schitul a fost distrus, murind mai mulţi călugări, printre care şi Arhimandritul Teodosie. După primul război mondial, între anii 1923-1928, în timpul păstoririi mitropolitului Pimen Georgescu, arhimandritul Epifanie Demetrescu şi alţi câţiva călugări veniţi în România de la Muntele Athos, au reclădit aşezarea monahală distrusă construind o a doua biserică. Aceasta a fost grav avariată de cutremurul din anul 1940, iar în timpul celui de-al doilea război mondial s-a încercat refacerea ei. Avaariată şi în timpul războiului (1941-1945), biserica a necesitat ample lucrări de renovare care s-au desfăşurat între anii 1957 şi 1959. Ulterior, ea a fost folosită ca biserică de mir, filială a Parohiei Tomeşti. Astfel, dacă în anul 1944, Schitul Vlădiceni avea două clădiri gospodăreşti, cu rol de chilii, în anul 1959, ele au fost preluate de către gospodăria agricolă de stat, iar biserica schitului a funcţionat din acel an doar ca biserică care aparţinea de Parohia Tomeşti. În acea biserică se slujea numai de câteva ori pe an, dar apoi, în anii '60 ai secolului al XX-lea, lăcaşul de cult a fost folosit ca depozit pentru diverse materiale de construcţii şi, fiind complet neglijat, s-a ruinat în întregime [2]. În anul 1992, a fost iniţiată refacerea Mănăstirii, din iniţiativa mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei şi Bucovinei şi cu purtarea de grijă a episcopului-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, Calinic Dumitriu Botoşăneanul. PS Calinic s-a ocupat personal de întocmirea formalităţilor în vederea obţinerii aprobărilor necesare. Sfântul Sinod al BOR a aprobat înfiinţarea mănăstirii şi, în anul 1995, locul unde se va construi biserica a fost sfinţit de IPS Daniel. Primul stareţ a fost numit în anul 1995 protosinghelul Meletie Cucoară. S-a construit iniţial un paraclis cu hramul "Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul", apoi într-o perioadă de cinci ani, a fost ridicată o biserică monumentală din cărămidă pe locul celei construite de călugării atoniţi, care a fost inspirată de stilul bisericilor moldoveneşti din veacul al XV-lea. Hramul noii biserici este sărbătoarea "Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan", prăznuită la data de 8 mai în fiecare an. La 10 iunie 2007, la vâsrta de numai 46 ani, a murit protosinghelul Meletie Cucoară, primul stareţ al mănăstirii [3]. A fost înmormântat în curtea bisericii. Noul stareţ a fost numit arhimandritul Arsenie Butnaru. Ieromonahul Calistrat Chifan,acuzat de pedofilie şi care fusese pus sub canon în anul 2003, a fost dezlegat de pedeapsă de către Consistoriul Eparhial Iaşi la 1 martie 2009 şi a fost mutat canonic la Mănăstirea Vlădiceni [4].