Mănăstirea Războieni

Mănăstirea Războieni este o mănăstire ortodoxă din România, construită în anul 1496 în satul Războieni din judeţul Neamţ. Ea se află la o distanţă de 26 km de oraşul Piatra Neamţ. Biserica mănăstirii are hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil (sărbătorit în fiecare an pe 8 noiembrie). Biserica mănăstirii a fost construită de domnitorul Ştefan cel Mare (1457-1504) în anul 1496, la 20 de ani de la Bătălia de la Valea Albă (1476), întru pomenirea oştenilor moldoveni căzuţi în acea luptă. Mănăstirea Războieni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Neamţ din anul 2004, având codul de clasificare NT-II-a-A-10647 [1] şi fiind formată din 4 obiective: Biserica "Sf. Voievozi" - datând din sec. XV şi având codul NT-II-m-A-10647.01; Turnul clopotniţă - datând din 1862 şi având codul NT-II-m-A-10647.02; Stăreţia - datând din sec. XX şi având codul NT-II-m-A-10647.03; Chiliile - datând din sec. XIX-XX şi având codul NT-II-m-A-10647.04. După cum relatează cronicarul Grigore Ureche în "Letopiseţul ţărâi Moldovei, de când s-au descălecat ţara şi de cursul anilor şi de viiaţa domnilor carea scrie de la Dragoş vodă până la Aron vodă", sultanul Mahomed al II-lea ("Cuceritorul") a invadat Principatul Moldova în anul 1476, împreună cu o armată numeroasă, dorind să-i pedepsească pe moldoveni pentru înfrângerea suferită de turci, cu un an înainte, în Bătălia de la Podul Înalt. Lui i s-a alăturat o oaste munteană condusă de domnitorul Basarab Laiotă. În scopul de a diminua forţele moldoveneşti angajate în luptă, turcii au apelat la ajutorul tătarilor din Crimeea care au traversat Nistrul şi au început să prade Moldova. Domnitorul Ştefan cel Mare a fost nevoit să trimită o parte din oastea moldovenească pentru a-i alunga peste Nistru pe tătari. Ştefan cel Mare s-a retras spre munţi, alegând ca loc al bătăliei o mare poiană din pădurea de la Valea Albă (azi satul Războieni din judeţul Neamţ). Aici s-a dat la 26 iulie 1476 bătălia dintre moldoveni şi turci. Oastea condusă de sultanul Mahomed Cuceritorul avea 150.000 turci, pe când oastea lui Ştefan cel Mare avea numai 10.000 oşteni moldoveni. [2] Moldovenii au răsturnat copaci uriaşi în jurul acelei poiene, au săpat un şanţ adânc pe lângă acea întăritură şi au aruncat pământ peste arborii doborâţi, transformând poiana în care se adăpostise într-o adevărată cetate improvizată. Lupta a fost crâncenă, dar mica oaste moldoveană a fost biruită de numeroasa oaste turcească. Turcii au avut 30.000 de morţi, iar moldovenii 200 morţi şi 800 de prizonieri. [3] În această bătălie, însuşi domnitorul moldovean a căzut de pe cal, dar nu a fost rănit. [4] Cu toate că au câştigat lupta, turcii nu au putut supune Moldova, fiind hărţuiţi permanent de moldoveni. Ei s-au retras cu armata destrămată şi cu armamentul distrus, nereuşind să ocupe nici Cetatea Sucevei (apărată de hatmanul Şendrea) şi nici Cetatea Neamţului (apărată de pârcălabul Luca Arbore bătrânul).