Mănăstirea Râmeţ

Mănăstirea Râmeţ este unul dintre cele mai vechi aşezăminte călugăreşti din Transilvania. Ridicata în Muntii Trascaului, pe lînga rîul Geoagiului (dacica Germisara) într-un loc numit de mocani „Valea Manastirii”, bisericuta cu hramul Izvorul Tămăduirii poartă ascunse în zidurile-i firave nu puţine taine. Se cunoaşte cu precizie că al treilea strat de fresce de pe zidurile interioare a fost pictat de Mihu de la Crisul Alb în 1377. Acest element face din lăcaş unul dintre puţinele biserici româneşti de piatră databile, poate, în secolul XIII. Mănăstirea şi biserica s-au aflat sub protecţia lui Matei Corvin, a voievodului Radu Vodă cel Mare, ca si a lui Mihai Viteazu, care a refăcut-o. Mănăstirea e una dintre puţinele care au rămas ortodoxe în secolul al XVIII-lea, până la distrugerea ei prin tunurile generalului Bukow. Faptul este consemnat într-un limbaj profetic de unul dintre calugari: „scris-am eu Silvestru monahu cînd au stricat necredinciosii manastirea de la Rîmet si cea de la Geoagiu, la anul 1762, în august 20, într-o zi de sîmbata spre pieirea loru”. După o nouă distrugere, ca represalii pentru participarea localnicilor la răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, (1785), biserica este refacută în 1792. Mănăstirea se redeschide la 1940, iar în 1955 sinodul hotăreşte transformarea ei în mănăstire de maici. În 1959, este desfiinţată de comunişti, dar maicile revin în 1962, sub „acoperirea” unei secţii de covoare. Numele acestei mănăstiri este legat în mare măsură de cel al episcopului Emilian Birdaş de Alba-Iulia. În decursul episcopatului său a fost efectuată o complexă operaţie de ridicare a bisericii vechi cu 2 metri şi 8 centimetri, (astfel fiind salvată de la distrugere) şi concomitent a fost construită biserica nouă, Catedrala Munţilor Apuseni. Prea Sfinţitul Episcop Emilian Birdaş a spus în acest context: ”Cele două biserici de la Râmeţ vor grăi peste ani şi veacuri despre credinţa poporului român născut creştin, despre iubirea de neam şi glie stramoşească a fiilor lor, de unitatea tuturor în duhul dragostei creştine”.