Mănăstirea Podgoria Copou

Mănăstirea Podgoria Copou (cunoscută şi ca Bisericuţa dintre vii) este o mănăstire ortodoxă de maici, situată în mijlocul unor vii din Grădina Botanică din Iaşi, pe str. Podgoriilor. Biserica a fost ctitorită în anul 1638 de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) şi are hramul Sfinţilor Atanasie şi Chiril. Mănăstirea "Sf. Atanasie şi Chiril" (Biserica Copou) din Iaşi a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi din anul 2004, având codul de clasificare IS-II-m-B-04001. [1] Pe această listă este trecut anul 1809 ca perioadă de datare a construcţiei. În locul unde se află astăzi mănăstirea, era o moşie domnească unde a existat anterior o biserică de lemn. [2] Există o legendă conform căreia în timpul unei invazii a tătarilor în Iaşi, Doamna Tudosca (Teodosia), soţia lui Vasile Lupu, a fugit în pădure şi s-a ascuns într-o scorbură de copac. Odată trecut pericolul, domnitorul şi-a căutat soţia pe aceste dealuri şi a găsit-o cu ajutorul câinelui său de vânătoare, Copou. Voievodul a tăiat copacul scorburos şi, în semn de mulţumire că şi-a găsit soţia nevătămată, a hotărât zidirea unei mănăstiri. [3] În anul 1638, conform pisaniei în limba slavonă aflată deasupra peretelui dintre pridvor şi pronaos, voievodul Vasile Lupu a ctitorit în aceste locuri o biserică de piatră. Biserica aceasta a fost zidită înainte de construirea ctitoriei lui Vasile Lupu de la Mănăstirea Trei Ierarhi, fiind închinată Mănăstirii Caracalu de la Muntele Athos. [4] Ea a fost sfinţită la 30 aprilie 1638 de către patriarhul Chiril Lukaris al Constantinopolului. Pisania în limba slavonă a fost tradusă de către episcopul Melchisedec Ştefănescu astfel: "Cu voinţa Tatălui, cu conlucrarea Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, iată eu rob stăpânului meu Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi al Treimei închinător, Io Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnitor al Ţării Moldovei şi prea iubita Doamna noastră Teodosia şi cu prea iubiţii copii Ioan Voievod şi Maria şi Ruxanda, voi şi zidi această sfântă rugă în numele sfântului părintelui nostru Atanasie cel mare, Arhiepiscopul Alexandriei. În anul 7146 (=1638), Aprilie 30. Şi s-a sfinţit cu mâna preasfântului Patriarh Kiril". [5] După detronarea lui Vasile Lupu în anul 1653, biserica a fost arsă şi dărâmată, fiind reconstruită de mai multe ori în decursul timpului, astfel încât nu se mai recunoaşte nimic din stilul bisericii originare. O pisanie de marmură albă, cu stema ţării, aflată pe un perete exterior al bisericii, conţine o inscripţie în limba greacă în care se spune că biserica a fost restaurată în anul 1702 de domnitorul Constantin Duca (1693-1695, 1700-1703). Inscripţia a fost tradusă de acelaşi episcop Melchisedec astfel: "Înnoitu-s-au sfinţitul acest templu şi frumos reparat de prea strălucitul şi prea cinstitorul de Dumnezeu Io Constantin Duca Voievod, Domnul a toată Ţara Moldovei". [5] Ctitorul a înzestrat probabil mănăstirea cu o bucată de loc a cărui întindere este greu de precizat. Domnitorul Nicolae Mavrocordat (1709-1710, 1711-1716) a extins terenurile mănăstirii, dându-i un teren cu "pomeţi, paragini de vii, locuri de grădini şi pădure". Acest teren se întindea pe valea râului Căcaina, de la iazul Mănăstirii Dancu spre nord. [6] În anul 1809, Serafim, egumenul Mănăstirii "Trei Ierarhi" a restaurat această biserică, fiind aşezată atunci o a treia pisanie. Pe atunci, de biserică se ocupau egumenii greci de la Mănăstirea Trei Ierarhi, care trimiteau aici călugări pentru a se îngriji de biserică. În anul 1850 s-a realizat pictarea bisericii. În decembrie 1863, ca urmare a adoptării Legii secularizării averilor mănăstireşti închinate, mănăstirea a fost desfiinţată, biserica ei fiind însă folosită în continuare ca biserică de mir. După anul 1960, biserica a fost inclusă în perimetrul Grădinii Botanice din Iaşi, cea mai întinsă din România la acel moment. Ca urmare a neglijării ei, biserica a început să se ruineze şi a necesitat ample lucrări de restaurare. Între anii 1983-1986, prin stăruinţa preotului paroh Vasile Vaida, s-au efectuat lucrări de restaurare, consolidare în interior şi exterior, împodobire cu frescă, policandre şi mobilier (un nou cafas) prin contribuţia benevolă a credincioşilor şi cu sprijinul Mitropoliei Moldovei şi Sucevei. Pictura bisericii a fost realizată de către pictorii Vasile şi Violeta Carp din Bucureşti. În tabloul votiv sunt reprezentaţi Vasile Lupu şi Doamna Tudosca. A fost construită o casă parohială mare, cu mai multe încăperi, mansardă şi anexe gospodăreşti. Construcţia casei parohiale a fost executată de către IPROCHIM, prin bunăvoinţa prof.dr.ing. Dumitru Rădăuceanu. [7] Ulterior, s-au îmbunătăţit căile de acces la biserică, fiind construită o alee betonată şi s-a sistematizat cimitirul. Ultimul paroh al Parohiei "Sf. Atanasie" - Podgoria Copou a fost preotul Teodor Mera.