Mănăstirea Bucium din Iaşi

Mănăstirea Bucium din Iaşi este o mănăstire de călugări creştin-ortodocşi, întemeiată de ieromonahii Nifon Popescu şi Nectarie în anul 1863 ca metoh al schitului românesc Prodromu de la Muntele Athos. Biserica mănăstirii are hramul "Duminica Tuturor Sfinţilor Atonului" (prăznuit în duminica a doua de după Rusalii). Mănăstirea se află într-o zonă retrasă de pe dealul Bucium, în partea de sud a municipiului Iaşi, putându-se ajunge la ea de pe Şoseaua Bucium (aflată pe Drumul Naţional Iaşi-Vaslui) urmând a doua stradă după Plopii fără soţ (ai marelui poet Mihai Eminescu). Adresa mănăstirii este Strada Păun nr. 14. În anul 1820, în vremea arhipăstoririi mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei, a fost fondat la Muntele Athos, Schitul Românesc Prodromu cu hramul "Sfântului Ioan Botezătorul", întemeierea sa fiind consfinţită prin hrisoavele domneşti ale domnitorului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei la 7 iulie 1853 şi ale domnitorului Carol I al României la 19 iunie 1871. În anul 1853, domnitorul Grigore Alexandru Ghica al Moldovei a cumpărat cu banii săi 4,7 ha teren în comuna Bucium, aflată la periferia oraşului Iaşi, spre a avea unde strânge şi depozita daniile care urmau să fie trimise mai apoi la Muntele Athos, acestea fiind necesare atât pentru hrana monahilor moldoveni, cât şi pentru ajutorarea la construcţia schitului atonit. În acea perioadă, pe teritoriul actual al mănăstirii se afla o vie şi o clădire modestă (care a fost transformată mai târziu într-o mică biserică unde călugării să-şi poată face pravila zilnică). În anul 1863, după cum este precizat în adresa nr.16/13 mai 1942, ieromonahii Nifon Popescu, primul stareţ al Schitului Prodromu din Sfântul Munte Athos şi Nectarie au întemeiat aici Schitul Bucium, ca metoh al schitului atonit. Paraclisul schitului Bucium, cu hramul "Sfinţii Atonului", a fost ridicat într-o casă având o dimensiune mult mai mică decât cea actuală şi a fost sfinţit la 19 iunie 1871 de către mitropolitul Calinic Miclescu (1865-1875) al Moldovei. Slujbele se ţineau numai ca pravilă pentru părinţii vieţuitori şi deoarece credincioşii soseau aici rareori, nu existau case în jurul metocului şi nu existau mijloace de transport din oraşul Iaşi. Acest aşezământ s-a numit până în anul 1918 "Metoh" sau "Conacul Bucium", aici venind adeseori pentru odihnă mitropolitul Pimen Georgescu împreună cu alţi arhierei, fapt care a făcut să se schimbe şi denumirea acestui aşezământ în Schitul Bucium. În casa în care se afla paraclisul au funcţionat şi trei chilii pentru vieţuitori, însuşi metocarul, iar mai târziu stareţul şi economul ocupau două dintre ele. Iniţial fusese acoperită cu ţiglă, dar din cauza faptului că aceasta începuse să se degradeze şi să plouă prin ea, a fost acoperită cu tablă de către arhimandritul Hrisostom Postolache (1884-1979). Părintele Hrisostom venise aici după ce fusese stareţ la Schitul Prodromu (1919-1921) şi preot slujitor la Schitul Darvari din Bucureşti (1921-1937). El a fost stareţ al Schitului Bucium timp de 42 ani, în perioada 1937-1979. Schitul Bucium s-a extins considerabil prin cumpărarea de către Schitul Prodromu în anul 1942 de la principesa Ioana Rosetti-Roznovanu, descendentă a familiei domnitorului Grigore Alexandru Ghica, a moşiei sale din Bucium însumând 22 ha teren, "Palatul Roznovanu din Bucium", "Casa cu chilii pentru muncitori", "Casa de oaspeţi" şi "Atelierele de olane şi conducte din lut pentru aducţiuni". După alegerea ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a mitropolitului Justinian Marina, denumirea Schitului Bucium a fost schimbată în cea de Schitul Prodromu Iaşi, ca urmare a faptului că prin adresa nr.4707/22.08.1948 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, toate domeniile ce aparţineau Schitului Prodromu de la Muntele Athos au fost trecute într-o singură administraţie (la Bucium), sub tutela Mitropoliei Moldovei şi Sucevei. Astfel, Schitul Prodromu Iaşi a dobândit următoarele metoace: Schitul Zanea-Bârnova, Schitul Şorogari, Schitul Arva-Odobeşti şi Schitul Ţifeşti-Panciu. Acestea aveau în administrare vii, iar monahii se ocupau cu viticultura. În anul 1950, comuna Bucium a fost înglobată în teritoriul municipiului Iaşi, aşa cum a fost şi până la reformele domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Începând din anul 1954, în timpul arhipăstoririi mitropoliţilor Sebastian Rusan (1950-1956) şi Iustin Moisescu (1957-1977), biserica a fost reparată şi lărgită, după un plan întocmit de arhitectul Dimitrie Simotea şi a fost împodobită cu frescă de pictorul Vasile Pascu în anul 1964 (în vremea stareţului Hrisostom Apostolache) şi sfinţită în anul 1967. Între timp, prin grija Arhiepiscopiei Iaşilor, vatra schitului s-a extins, devenind o fermă viticolă pentru vin liturgic. În cadrul mânăstirii se află şi cimitirul călugărilor. În anul 1991, schitul Bucium a fost ridicat la rangul de mănăstire de către mitropolitul Daniel Ciobotea, formând o comunitate monastică cu 16 vieţuitori. Aici se află în prezent Casa Roznovanu (reşedinţă mitropolitană), un frumos parc dendrologic şi principala fermă viticolă a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Deoarece hramul mănăstirii "Sfinţii Atonului" se sărbătoreşte în ziua de "duminica a doua după Rusalii", numită şi "Duminica Sfinţilor Români", mitropolitul Daniel a hotărât ca această mănăstire să aibă şi hramul Sfinţilor Români. În ultimii ani s-au efectuat numeroase înnoiri gospodăreşti şi se pregăteşte construirea unei noi biserici cu hramul "Învierea Domnului". Începând cu anul 2007, stareţul mănăstirii este ieromonahul Irineu Bălan, îndrumătorul Atelierului de Pictură „Sf. Ioan Damaschin”. El este licenţiat în teologie şi în arte plastice - Secţia Pictură icoane, având în prezent o bogată activitate artistică atât în zona Moldovei, cât şi în toata ţara.