Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti

Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, este fosta denumire a unei importante instituţii de învăţământ secundar, cu renume nu numai local în reşedinţa judeţului Prahova, dar şi în restul ţării, prin calitatea profesorilor care au predat şi a unor foşti elevi, deveniţi reprezentanţi de frunte ai culturii româneşti. Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” este numele primului liceu public din Ploieşti. Până la înfiinţarea gimnaziului, cursuri secundare, îndeosebi limbi străine, contabilitate, geografie, se predau la Ploieşti numai la pensionul Eliade. La 3 noiembrie (stil vechi) 1864, se deschid cursurile „Gimnasiului de băeţi din Ploiesci”, la început cu o clasă de 18 elevi, la care peste două săptămâni se mai adaugă o clasă de 18 elevi între care se afla şi Ion Luca Caragiale. Gimnaziul nu avea clădire proprie şi funcţiona tot în localul Şcolii Primare de Băieţi nr. 1. Director era Mihalache Georgescu, Ion Romanescu preda limba română, limba latină, istoria şi geografia, Nicolaie Crapelianu, ştiinţele şi francezul August Pick, limba franceză şi desenul. La 31 mai 1865 se pune piatra fundamentală a noului local, proiectat de arhitectul Alexandru Orăscu, execuţia fiind încredinţată meşterului Anghel Ioniţă. La 1 septembrie 1866 se deschid cursurile în noul local (actualul Muzeu de Istorie şi Arheologie al judeţului Prahova), şcolii, având acum toate cele patru clase, acordându-i-se de minister la data de 5 august 1866, numele de „Gimnasiul Sfinţii Petru şi Pavel”, acelaşi cu al celei mai vechi biserici din oraş. În 1878, s-a aprobat şi funcţionarea clasei a V-a, dar abia în toamna lui 1880, Ministerul Instrucţiei Publice a aprobat transformarea gimnaziului în „Liceul Sfinţii Petru şi Pavel”. In aprilie 1892, ministrul Take Ionescu solicită să se elaboreze un proiect pe baza propunerii arhitectului Ioan N. Socolescu pentru construirea unui edificiu monumental, alocând şi o subvenţie anuală de 300000 lei, care să se adauge contribuţiei oraşului. Între anii 1895-1898 se construieşte localul de pe Bulevardul Independenţei după planurile arhitectului Toma Dobrescu. În anii care au urmat, liceul a devenit unul dintre cele mai cunoscute din ţară. De numele său se lega imaginea faţadei monumentale, cu statuile celor doi Sfinţi Apostoli, uniformele cu iniţialele „L.P.P.” deasupra numărului matricol, pe peticul de catifea vişinie de pe braţul stâng. În anul 1939, cu prilejul aniversării a 75 de ani de la înfiinţare, apare volumul „Istoricul Liceului Sfinţii Petru şi Pavel”, scris de profesorul Stoica Teodorescu. În timpul atacurilor aviaţiei americane din vara anului 1944, clădirea liceului este bombardată şi suferă grave avarii, întreaga faţadă fiind distrusă.