Liceul Piarist din Timişoara

Liceul Piarist este un ansamblu arhitectural din Timişoara, destinat iniţial liceului înfiinţat de Ordinul Piarist. Ansamblul, în stil Art Nouveau, cuprinzând liceul, sediul casei, o biserică-capelă şi un internat, a fost proiectat de László Székely şi inaugurat în 1909. După al Doilea Război Mondial au funcţionat în sediul acesta unele facultăţi ale Şcolii Politehnice Timişoara. Actual, aici îşi desfăşoară activitatea Liceul teologic romano – catolic „Gerhardinum”. Ansamblul este situat pe bulevardul Regele Ferdinand, între Piaţa Regina Maria (fostă Horaţiu) şi str. Piatra Craiului. În Europa Centrală au funcţionat şcoli piariste în şase provincii („ordinariate”): Austria, Cehia-Moravia, Polonia, România, Slovacia şi Ungaria. Nobilul sârb Iacob Bibici şi soţia sa Margareta Tomian (sau Tomean[1]) ridică, în anul 1747, la moşia lor din Sântana, o biserică şi o mănăstire, pe care în anul 1750 le predau, împreună cu suma de 15 000 de florini de Rin, Ordinului Piarist pentru ca acesta să înfiinţeze acolo un gimnaziu. Gimnaziul este inaugurat în anul 1751, având trei clase: infima, media şi suprema. În anul 1772 se mai adaugă două clase, a IV-a şi a V-a, care, împreună cu trei clase ale şcolii primare, formau cele opt clase ale învăţământului din epocă.[2] Anul 1784 aduce închiderea internatului de pe lângă şcoală din ordinul împăratului Iosif al II-lea, iar în 1788 localul şcolii este rechiziţionat pentru spitalul militar al garnizoanei Timişoara. Piariştii sunt obligaţi să se mute şi pleacă în Timişoara.[2] Între timp, la Timişoara iezuiţii ridicaseră în 1726 o biserică şi o şcoală, însă numărul elevilor era foarte mic, de exemplu în anul 1769 în toate cele şase clase erau doar 20 de elevi. În anul 1778 gimnaziul a fost închis,[2] după desfiinţarea ordinului iezuit în 1773. Franciscanii sosiţi din Bosnia au zidit între 1733–1736 o biserică în stil baroc. După venirea piariştilor activitatea franciscanilor scade, iar biserica lor trece în proprietatea piariştilor, care o vor folosi până în anul 1911, când va fi demolată, iar pe locul ei va fi construit în anul următor Palatul Băncii de Credit.[3] La începutul secolului al XIX-lea în liceu erau puţini elevi români, însă această situaţie se poate datora şi faptului că aceştia erau ortodocşi şi, din ordinul Patriarhului sârb, elevii ortodocşi nu se puteau înscrie la şcolile „nemţeşti” decât dacă aveau numele sârbizat.[4] În anul 1802 la gimnaziul piarist, care funcţiona în localul seminarului catolic, se adaugă şi clasa a VI-a. Din 1841 este ridicat la rangul de liceu (gimnaziu superior).[3] În anul 1850 devine liceu complet (cu 8 clase), cu limba de predare germană.[5] La acea dată liceul avea 12 profesori, un cabinet de fizică, o colecţie de mineralogie şi un ierbar. În anul şcolar 1852–1853 liceul avea 184 de elevi, dintre care 41 germani, 66 unguri, 45 sârbi, 26 români, 4 croaţi şi 2 sloveni.[6] În 1867 limba de predare devine cea maghiară.[5] Treptat, liceul devine neîncăpător şi se construieşte un altul, cel care acum este Colegiul Naţional Constantin Diaconovici Loga. Liceul piariştilor rămâne liceu confesional romano-catolic, iar numele sub care va fi cunoscut este „Liceul Piarist”.[5]