Grădina Publică Ştefan cel Mare din Chişinău

Grădina Publică Ştefan cel Mare şi Sfânt este cel mai vechi parc conceput şi amenajat în manieră clasică la Chişinău. Se consideră că ar fi fost plantat în 1818. De fapt, planul a fost întocmit de Ozmidov, în anii 1816–1817, arhitectul şi inginerul cadastral al Basarabiei în acei ani. Lucrările rincipale au început a se efectua în 1825, când inginerul cadastral Bogdan Eitner a trasat aleile, au fost plantaţi arbori şi arbuşti, înclusiv 1000 salcâmi. Forma definitivă Grădina Publică si-a căpătat-o în 1835. Mai târziu apar intrările, două fântâni arteziene cu o adâncime de 13 m, pavilioane de recreaţie, scrâncioburi, 2 orologii. Accesul în parc era cu plată. Până în 1863 parcul era înconjurat de un gard de nuiele, înlocuit de unul din lemn, apoi de un zid de piatră, la hotărârea Primăriei şi, în sfârşit, de un gard din fontă, proiectat de Alexander Bernardazzi. În 1885, aici a fost montat monumentul lui Aleksandr Puşkin, iar în 1928 — cel al lui Ştefan cel Mare. În 1958 a fost amenajată Aleea Clasicilor cu 12 busturi ale clasicilor literaturii române, cărora în anii 1990 li s-au alăturat busturi ale unor mari literaţi români din secolul al XX-lea. În parc se numără 50 specii de arbori, câţiva dintre ei — duzi şi salcâmi — atingând vârsta de 130–160 ani.