29 iulie 2011
Grădina Edenului
Grădina Eden ( în ebraică Hebrew גַּן עֵדֶן, Gan Eden; arabicul: جنة عدن, Jannat ‘Adn) este o aşezare descrisă în Cartea Genezei ca fiind locul unde primul om, Adam, şi nevasta lui, Eva, au trăit după ce au fost creaţi de Dumnezeu. Literal, Biblia vorbeşte despre o grădină în Eden (Geneza 2:8). Această grădină este o parte integrantă a creaţiei şi teodiceei religiilor avraamice, adesea fiind folosită pentru a explica originea Păcatului şi greşelile omenirii.
Aşezarea Grădinii Eden rămâne un subiect controversat şi speculat. Povestea Creaţiei din Geneză relatează locul geografic al Eden şi al Grădinii între patru râuri Phison, Gosen, Tigru, Eufrat, şi trei regiuni Havila, Asiria şi Cuş (deseori tradus ca Etiopia[1]). Sunt ipoteze ce situează Edenul la sursa râurilor Tigru şi Eufrat (nordul Mesopotamiei în Irak, Africa şi Golful Persic. Pentru mulţi scriitori medievali, imaginea Grădinii Eden creează un loc pentru dragostea şi sexualitatea umană, adesea asociată cu figura de stil medievală "locus amoenus" [2] Dumnezeu îi încredinţează lui Adam îngrijirea de grădina în care ei trăiesc, şi îi porunceşte în special lui Adam să nu mănânce din Copacul Cunoaşterii Binelui şi Răului. Eva este zeflemisită de şarpe cu privire la abţinerea din a mânca din acest copac. În dialogul dintre cei doi, Eva elaborează asupra poruncii de a nu mânca din fructele copacului. Ea spune că doar de va atinge fructele ea va murii. Şarpele răspunde că nu va muri, ci în schimb ea şi soţul ei vor fi "asemeni zeilor, cunoscând binele şi răul", şi o convinge pe Eva să mănânce din Copacul Cunoaşterii Binelui şi Răului. Apoi mănâncă şi Adam din el. Acesta este momentul în care cei doi devin conştienţi, de "cunoaşterea binelui şi a răului", evidenţiată de conştientizarea goliciunii lor. Dumnezeu apoi îi găseşte, îi mustră şi judecă pentru neascultare.
Aici este momentul în care Dumnezeu îi izgoneşte din Eden, pentru a-i opri pe Adam şi Eva să se mai folosească de Copacul Cunoaşterii. Povestea spune că Dumnezeu a pus un heruvim cu o sabie de foc omnidirecţională pentru a păzii de vreo posibilă intrare viitoare în grădină.
În relatare, Grădina este "plantată" "spre est în Eden" şi astfel "Eden" denotă teritoriul mai extins ce conţine Grădina, şi nu este tot una cu numele grădinii. Deci spunem corect Grădina din Eden. În Talmud de asemeni afirmă că (Berakhot 34b) Grădina este distinctă de Eden