Fotografierea subacvatică

Fotografierea subacvatică reprezintă o activitate efectuată de scafandri ce constă din fixarea pe peliculă fotografică a unor imagini, scene şi peisaje subacvatice. Peisajul submarin, peştii şi alte animale, plantele, stâncile, falezele, epavele de nave etc., oferă subiecte deosebit de interesante pentru fotografia subacvatică. Fotografierea subacvatică reprezintă activitatea cea mai interesantă şi mai căutată de către scafandri datorită utilităţii ei în îmbogăţirea cunoştinţelor despre faună, floră şi resursele încă necunoscute ale mediului acvatic. Farmecul şi ineditul lumii subacvatice atrag scafandrii şi trezesc dorinţa acestora de a aduce din adâncurile apelor mărturii ale celor văzute, atât pentru ei înşişi cât şi pentru alţi scafandri, dar mai ales pentru cei care nu s-au scufundat niciodată. Pe lângă utilizarea în scop artistic şi sportiv, fotografierea subacvatică reprezintă o tehnică necesară cercetărilor subacvatice din domeniul arheologiei subacvatice, biologiei, ecologiei, geologiei, precum şi scufundare profesională. În fotografia subacvatică sunt larg utilizate tehnici speciale ca macrofotografia, stereofotogrammetria, fotografia în ultraviolet. Primele încercări în domeniul fotografiei subacvatice au fost făcute între anii 1893-1899 de către francezul Louis Boutan în cadrul staţiunii de cercetări oceanografice de la Banyuls-sur-Mer. Boutan a conceput şi realizat nişte aparate de fotografiat grele, închise în camere etanşe metalice, manevrate de un scafandru cu echipament greu de scufundare, alimentat cu aer de la suprafaţă. Tot Boutan utilizează sub apă în anul 1900 primul flash cu magneziu. În anul 1923 W.H. Longley şi Charles Martin obţin primele fotografii color. Aceste prime încercări sunt apoi reluate în anul 1936 de către Hans Hass care a efectuat fotografii atât în scufundare liberă cât şi în scufundare autonomă. În anii `50 Dimitri Rebikoff creează torpila fotografică, iar R. Ivanoff lentilele corectoare. Jean de Wouters, inventator belgian, realizează în anul 1957 prima cameră subacvatică etanşă de 35 mm, „Calypso-Phot” care este comercializată din 1961. După aceasta, începând cu anul 1963, firma Nikon dezvoltă primele aparate subacvatice Nikonos. În România primele fotografii subacvatice au fost relizate în anul 1950 de către ziaristul Frederi Brandrup, apoi de medicul din Cluj Negru Bogdan care a şi publicat unele fotografii luate în ape de munte. În perioada 1956-1959 fotografii subacvatice au fost realizate de fotografii amatori din Timişoara A. Zănescu, Z. Ardeleanu şi T. Ardeleanu. Începând cu anul 1963 C. Ignătescu şi Teodor Nalbant publică fotografii subacvatice realizate cu aparatură de concepţie originală. Pentru fotografierea subacvatică există o gamă largă de aparate cu caracteristici diferite, în funcţie de scopul urmărit şi de calitatea rezultatelor dorite.