Filmarea subacvatică

Filmarea subacvatică reprezintă o activitate care constă, din înregistrarea unor scene, imgini sau peisaje subacvatice aflate în mişcare. Este larg utilizată în scufundare la epave, scufundare în peşteri, scufundare sub gheaţă etc, atât în scufundarea sportivă, cât şi în scufundarea ştiinţifică şi de cercetare. În scufundarea profesională, filmarea subacvatică este folosită pentru observarea diferitelor instalaţii şi structuri imerse ale plaformelor marine, conductelor submerse etc, în vedera remedierii unor eventuale defecte apărute în timpul exploatării. Primele filmări subacvatice au fost realizate de J. E. Williamson în anul 1913 cu un aparat instalat într-o cameră sferică etanşă. În anul 1949 Dimitri Rebikoff inventează torpila cinematografică în scopul uşurării deplasării operatorului subacvatic şi manevrării camerei cinematografice. În general, în filmarea subacvatică sunt utilizate aceleaşi principii care guvernează fotografierea subacvatică alb-negru sau color. Filmarea subacvatică necesită aparate speciale de filmat sub apă prevăzute cu diferite accesorii specifice şi dispozitive de iluminat adecvate, materiale fotosensibile etc. Aparatele de filmat subacvatice pot fi camere de filmat obişnuite introduse în carcase etanşe, rezistente la presiunea exterioară, având funcţiile de control la exteriorul carcasei, ori camere special concepute şi realizate pentru filmări sub apă. Carcasele etanşe sunt construite în general din plexiglas, aluminiu, sau din materiale pe bază de fibră de sticlă. Aceste aparate de filmat sub apă sunt echipate cu obiective cu calităţi deosebite de luminozitate, câmp şi posibilităţi de reglaj. Filmarea subacvatică poate fi realizată şi cu camere video subacvatice care pot fi de asemenea camere obişnuite carcasate (Sony, JVC) care utilizează casete video VHS-C având o durată de funcţionare de 90 minute sau casete video de 8 mm care au o durată de funcţionare de 120 minute, sau pot fi camere etanşe speciale pentru înregistrări subacvatice. În ultimul timp camerele video utilizează pentru înregistare carduri de memorie sau hard discuri. Acestea prezintă avantajul unei calităţi superioare, precum şi posibilitatea transferării pe calculator pentru procesare ulterioară şi scriere pe CD sau DVD. Flotabilitatea aparatului de filmat, împreună cu carcasa, trebuie să fie cât mai apropiată de flotabilitatea nulă pentru a fi cât mai uşor de manevrat sub apă. Flotabilitatea aparatului poate fi ajustată fie prin adăugarea unor greutăţi din plumb, dacă aparatul este prea uşor, fie prin ataşarea unor flotoare, dacă aparatul este prea greu. Ca şi la fotografierea subacvatică, pentru filmarea subacvatică se utilizează iluminatul artificial care este realizat cu dispozitive speciale de iluminat. Iluminatul artificial este realizat cu dispozitive speciale de iluminat alimentate de la un bloc de acumulatori având tensiuni de 12...32 V ataşat la carcasa etanşă. La aceşti acumulatori pot fi alimentate lămpi subacvatice având puteri de 50...100 W. Timpul de utilizare a acestor acumulatori (autonomia instalaţiei de iluminat) este de circa 40 minute.