Filip al II-lea al Macedoniei (n. 382 î.Hr. - d. 336 î.Hr.) a fost rege al Macedoniei în perioada 359 î.Hr.-336 î.Hr. şi tatăl lui Alexandru cel Mare.
A nu se confunda cu regele Filip al II-lea al Spaniei. La 23 de ani, în 359 î.Hr., ascendează la tronul Macedoniei. La început a fost regent pentru nepotul său, Amyntas al IV-lea, fiul fratelui său, Perdicas al III-lea. După scurt timp, Filip îl înlătură şi dobândeşte puterea deplină. Înconjurată de munţi (Pindul, Olimpul), Macedonia era, pe acea vreme, oarecum retrasă faţă de restul Greciei. Macedonenii (neam grec, amestecat cu elemente tracice şi ilirice, format definitiv după invazia doriană) au stat departe de frământările şi certurile ce măcinau Grecia polisurilor prospere. Se ocupau cu agricultura, vânătoarea, extragerea bogăţiilor solului (gudron, smoală, aur).
Având o civilizaţie ceva mai înapoiată, macedonenii erau consideraţi de greci ca semibarbari. Ameninţat de mari pericole din exterior, Filip reorganizează armata macedoneană
