Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti

Facultatea de Litere este o instituţie de învăţământ superior cu profil filologic care funcţionează în cadrul Universităţii din Bucureşti. Este situată pe strada "Edgar Quinet", în vechea aripă a Palatului Universităţii din Bucureşti.Facultatea de Litere din Universitatea din Bucureşti a dispus în perioada interbelică de un corp profesoral de mare valoare, format în majoritatea sa la universităţi din Franţa şi din Germania. Facultatea de Litere a fost ilustrată de un numar impresionant de creatori de şcoală in domeniul filologiei, care s-au distins şi prin eforturile de a dezvolta cercetarea ştiinţifică. Putem enumera în acest context personalităţi precum: August Treboniu Laurian - primul decan al facultăţii, 1865-1882, Titu Maiorescu, Ioan Bogdan, Ovid Densuşianu, Ion Bianu, Mihail Dragomirescu, Eugen Lovinescu, Alexandru Rosetti, Ion Aurel Candrea, Nicolae Cartojan, Dumitru Caracostea, Ştefan Ciobanu, Tache Papahagi, Theodor Capidan, Iorgu Iordan, Boris Cazacu, Ion Coteanu, George Călinescu, Şerban Cioculescu, Tudor Vianu, Silvian Iosifescu, Alexandru Piru, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Alexandru Graur, Dimitrie Macrea, Vladimir Streinu, Mihai Pop, Emanuel Vasiliu, Ovid S. Crohmălniceanu ş.a. Evident, la această listă se adaugă un număr mare de istorici, filosofi sau sociologi, Nicolae Iorga, Dimitrie Onciul, Titu Maiorescu, Constantin Rădulescu-Motru, Dimitrie Gusti, Constantin Giurescu, Vasile Pârvan. Seminariile au fost iniţiate în anul 1892. Iniţial existau doar trei funcţii didactice, cea de asistent, conferenţiar sau profesor. Până în 1947 femeile puteau accede doar la titlul universitar de conferenţiar, cel de profesor fiind rezervat exclusiv bărbaţilor. Potenţialul cultural al facultăţii a fost susţinut şi de o intensă activitate publicistică; în fruntea unor instituţii, asociaţii figurau profesorii facultaţii; Fundaţia pentru Literatură şi Artă ,,Regele Carol II ”, condusă de Alexandru Rosetti, edita, între altele, Revista Fundaţiilor Regale. Prestigiul internaţional al facultăţii, al Universităţii din Bucureşti, a fost realizat prin editarea şi tipărirea lucrărilor ştiinţifice ale profesorilor şi prin „crearea” unui centru de formare a specialiştilor în filologie. Dupa reforma comunistă din 1947 corpul profesoral a suferit unele schimbări impuse de modificările ideologice, Facultatea de Litere şi cea de Filosofie s-au desparţit iar o parte dintre profesori au fost obligaţi sa se retragă de la catedre, din cauza unor divergente de opinie cu noul regim. Astfel, George Călinescu a devenit directorul Institutului de Istorie si Teorie literară, care in prezent îi poarta numele.