Detentor

Detentorul este o componentă a aparatului de respirat sub apă concepută, pe de o parte, pentru a destinde aerul de la presiunea înaltă la care se află stocat în butelie, la presiunea corespunzătoare adâncimii la care se află scafandrul şi, pe de altă parte, pentru a permite o respiraţie fără efort cu o frecvenţă obişnuită. Primele detentoare au fost brevetate în 11 mai 1864 de către inginerii francezi Benoît Rouquayrol şi Auguste Denayrouze pentru scafandrii cu cască, lucrători submarini sau culegători de bureţi. Ulterior, în anul 1870, Rouquayrol şi Denayrouze pun la punct un aparat de respirat sub apă numit „aeroforul”, atât în variantă cu alimentare prin pompă de la suprafaţă cât şi în variantă autonomă. În anul 1926 Yves Le Prieur realizează un aparat autonom de respirat sub apă cu manodetentor, la debit constant, cu circuit deschis, inspirat de aparatul lui Fernez, dar alimentat din butelii Michelin. Un model cu două etaje separate printr-o membrană din cauciuc, adaptat buteliilor cu aer comprimat, a fost brevetat în iulie 1943 de inginerul francez Émile Gagnan şi de exploratorul submarin Jacques-Yves Cousteau. Acest prim model era inspirat din detentorul folosit în timpul celui de-al doilea război mondial pentru buteliile de gazogen pentru maşini (benzina şi motorina fiind raţionate)[1]. Ulterior el a fost ameliorat, apărând mai multe modele cu două etaje, apoi cele cu un etaj. Perfecţionările au apărut mai ales în cadrul militar, trecând ulterior şi în domeniul civil.