Cetatea Timişoara

Cetatea Timişoara (latină:Castrum Timensiensis) este o cetate istorică pe ruinele căreia a fost construit actualul oraş Timişoara. În timpul ocupaţiei turceşti, Timişoara era împărţită în trei părţi: cetatea, oraşul şi suburbiile. Suburbiile erau la rândul lor împărţite în „Oraşul rascian” (rascian era numele dat de habsburgi sârbilor, "raţilor") şi „Insula”. În centru se afla castelul, care găzduia caimacanul sau guvernatorul turc. În faţa castelului se afla turnul de apă, cu patru turnuri de apărare şi unit de cetate printr-un zid. Turnul de apă era un important obiectiv strategic, pe care turcii l-au cucerit primul atunci când au asediat cetatea, reuşind să taie legătura castelului cu oraşul şi îngenunchind apărarea. Oraşul era înconjurat de un zid cu palisade înalte, din împletitură de nuiele cu lut, după care urma un rând de şanţuri adânci, alimentate de apa Timişului. Intrarea în cetate se făcea prin cele 5 porţi[1]: Poarta Azab spre Sud (Azab Kapî) Poarta Azab spre Est Poarta Cocoşului (OrosCapisi sau Horros kapî, la nord) Poarta apei (Vizi Kapu sau Soukapî) Poarta parţi (Parti Kapu) Cele mai înalte edificii erau moscheile, în număr de opt, atât în oraş cât şi în suburbii. Doar otomanii trăiau în oraş. Catolicii şi rascienii (ortodocşii) trăiau în suburbii, unde aveau bisericile proprii. În mijlocul oraşului se găsea Bazarul, centru al comerţului.