Castelul Lazar

Castelul Lazar (în maghiară Lázár) ,este un castel construit într-o combinaţie de stiluri: romanic, gotic şi renascentist în acelaşi timp, situat în comuna Lăzarea, judeţul Harghita, România. Cetatea poartă numele familiei Lázár, care a construit-o. Ştefan al IV-lea Lazar, jude al scaunelor Ciuc, Gheorgheni şi Caşin a fost cel care a demolat conacul medieval aflat pe proprietate, construind o clădire mai amplă refolosind unele segmente ale vechii clădiri. Cel mai vechi corp al clădirii actuale datează din 1532, restul fiind adăugate între 1631-1632. Vărul principelui a dorit încă de la început o reşedinţă demnă de un principe care să exprime o influenţă a vieţii politico-administrative a Principatului şi a reuşit să ilustreze acest aspect prin detaliile construcţiei: scara monumentală, bastioanele decorate cu inscripţii şi blazoane şi cornişa pictată după stilul renascentist. Recent, construcţia a fost cercetată de către arheologi şi au fost descoperite în fundaţiile conacului două tracturi şi un ax orientat est-vest. În ceea ce priveşte faţada sudică, aceasta a fost ocupată de o logie lungă de 4,6 m cu arcade, iar pereţii sălilor erau pictaţi cu diferite figure zoomorfe şi antropomorfe. Ferestrele castelului de la primul etaj au timpane triunghiulare, iar pereţii sunt decoraţi cu bosaje de colţ şi frize pictate. Cea mai lungă şi veche inscripţie se află pe bastionul sud-vestic: “Propugnaculum istud fecit fieri Generosus Dominus Stephanus Lazar Regius Supremus Sedis Siculicalis Csik Gyrgio et Kazon. Anno Domini Millesimo Septingentesimo Trigesimo Primo 19 die Septembris”. După ridicarea zidului estic al incintei noi, în colţul nord-estic s-a ridicat brutăria şi bucătăria. De aici în continuare se construieşte întreg corpul nord-vestic denumit “Sala cavalerilor”, ce va găzdui la etaj sala dietelor scaunelor secuieşti. Un lucru interesant este că în mijlocul curţii a fost amplasată o închisoare unde stăteau întemniţaţii până ce se hotăra soarta lor. Rolul construcţiei a fost cel de a construi un ansamblu bastionar imens şi unic în Transilvania cu un rol important în Principat. Castelul familiei Lázár, trecut de partea curuţilor în revoluţia condusă de Francisc Rákóczi a fost devastat şi incendiat de Habsburgi între 1706-1707, iar cel mai afectat corp a fost cel rezidenţial. Zidurile din centru s-au prăbuşit şi doar încăperile adosate zidului estic au rămas intacte. După ce a redobândit încrederea casei imperiale, Francisc IV. Lázár a fost numit în 1742 jude al scaunelor Ciuc, Gheorgheni şi Caşin şi şi-a mutat reşedinţa din nou la Lăzarea, ridicand până în 1742 un nou corp în stil baroc numit anterior „Casa Doamnei”. Şase ani mai târziu castelul a fost din nou incendiat şi după aceasta nu au mai existat reconstrucţii însemnate. În 1773 castelul a fost împărţit între cei trei membri ai familiei până la mijlocul secolului al XIX-lea, dar la momentul respectiv doar o mică parte din cetate a fost locuită. Cele mai recente cercetări privind Cetatea Lázár au fost făcute între 1963-1977 şi 1982, iar în urma acestora s-a consolidat şi reconstruit bastionul Roşu, “Sala cavalerilor”, bastionul ciunt din spatele acestuia, temniţa, corpul porţii şi faţada sudică, precum şi picturi din 1532. În prezent Castelul Lázár este administrat de Centrul Judeţean de Creaţie, instituţie aflată sub tutela Consiliului Judeţean Harghita, însă trăiesc şi urmaşi ai familiei Lázár care îl revendică.