Bătălia de la Ratisbona (fr. Ratisbonne) a reprezentat o confruntare importantă din Războiul celei de-a Cincea Coaliţii, opunând armata austriacă a arhiducelui Arhiducele Carol al Austriei, unei armate franceze superioare numeric, sub conducerea Împăratului Napoleon. Bătălia s-a încheiat cu victoria francezilor.[1] După importanta victorie de la Eckmühl, în dimineaţa zilei de 23 aprilie 1809, mareşalul Berthier îl informează pe Împăratul Napoleon asupra mişcărilor austriece, aflaţi în plină retragere. După o acţiune secundară de cavalerie prin care austriecii încearcă să protejeze retragerea armatei, mareşalii francezi Lannes şi Davout îşi aduc diviziile în contact cu inamicul, în apropiere de Regensburg, unde ariegarda austriacă se refugiase. Oraşul este bombardat şi francezii reuşesc să pătrundă spre orele 18-19. Din cauza bombardamentului cu ghiulele înroşite, circa 150 de case sunt distruse de incendiu. Austriecii evacuează rapid oraşul lăsând în urmă un număr mare de prizonieri. În timpul bătăliei, Napoleon a fost rănit uşor la picior de un glonte, remarcând sec că „Nu poate să fie decât un tirolian. Oamenii ăştia sunt foarte îndemânatici.”[1]
