Bătălia de la Jena

Bătălia de la Jena a avut loc la 14 octombrie 1806 şi a opus o armată franceză comandată de Împăratul Napoleon I unei armate prusace inferioare numeric, comandate de Prinţul Hohenlohe. Bătălia s-a încheiat cu victoria zdrobitoare a francezilor, prusacii pierzând aproape jumătate din trupele cu care au început bătălia. Confruntarea a avut loc în acelaşi timp cu Bătălia de la Auerstaedt, unde mareşalul Davout a zdrobit armata principală prusacă, deşi raportul de forţe era de 2/1 în favoarea prusacilor. Războiul dintre Prusia şi Franţa a început ca urmare a tensiunilor acumulate în urma dizolvării Sfântului Imperiu Roman, în urma victoriilor lui Napoleon în faţa Austriei. Negocierile complicate dintre Napoleon şi Prusia au adus la razboiul dintre cele doua ţări. Soarta Prusiei a fost însă rapid pecetluită, în numai şase zile armata lui Frederic al III-lea fiind total anihilată, ca rezultat al înfrângerii din bătăliile gemene de la Jena-Auerstaedt. Napoleon a zdrobit Prusia şi, din acest moment, suveranul Hohenzollern a renunţat la numeroasele titluri rămase fără semnificaţie (cum ar fi cel de elector de Brandenburg) şi din acest moment a fost cunoscut doar sub titlul de "Rege al Prusiei". Berlinul este ocupat, iar pacea va fi încheiată în termeni foarte duri pentru prusaci: numeroasele pierderi teritoriale şi despăgubirile de război transformau Prusia într-un stat de importanţă secundară. În urma înfrângerii Prusiei la Bătălia de la Jena, regele Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei s-a retras la Memel, iar după Tratatul de la Tilsit din 1807 Prusia a pierdut jumătate din teritoriul său. Acesta cuprindea câştigurile din ultimele două împărţiri ale Poloniei care au revenit Marele Ducat al Varşoviei şi toate teritoriile de la vest de râul Elba. Regele a fost obligat să finanţeze trupele franceze de ocupaţie şi să devină aliat al Franţei.