Bătălia de la Gilly-Charleroi

Bătălia de la Gilly-Charleroi a fost o confruntare minoră ce a deschis „Campania de la Waterloo”, opunând la 15 iunie 1815, elemente ale „Armatei Nordului”, aparţinând Primului Imperiu, unor elemente din Corpul I al armatei prusace, conduse de generalul conte von Zieten. Forţele franceze erau compuse din divizia „Tinerei Gărzi”, puşcaşii marini şi geniştii Gărzii, conduşi de generalul Duhesme, cât şi Corpul I de Cavalerie de Rezervă, sub comanda generalului Pajol. Planul Împăratului Napoleon I era de a se interpune între armata anglo-aliată a lui Wellington şi cea prusacă a lui von Blücher, pentru a câştiga „poziţia centrală”, una dintre manevrele esenţiale ale strategiei napoleoniene. Pentru a realiza acest lucru, trupele franceze urmau să treacă graniţa în dreptul localităţii Charleroi, împingând înapoi avangarda prusacă şi capturând podurile. Primele elemente franceze care au intrat în contact cu inamicul au fost escadroanele lui Pajol, care au împins înapoi avanposturile prusace, dar au găsit podul de la Thuin baricadat şi apărat de unităţi de infanterie prusacă a Corpului I. Pajol ar fi trebuit să fie susţinut de Vandamme, care însă întârzie. Astfel, la amiază, Împăratul trimite divizia de Gardă a lui Duhesme, împreună cu geniştii şi puşcaşii marini ai Gărzii, care urmau să degajeze podul. Spre ora 14, podul peste Sambre este cucerit şi cavaleria lui Pajol poate trece de partea cealaltă. Deşi generalul prusac Zieten dispunea de forţe considerabile, acestea erau foarte dispersate şi, în plus, deoarece nimeni nu înţelesese intenţiile lui Napoleon, Zieten primise ordin de la Blücher „să bată în retragere cât mai lent posibil, pentru a proteja concentrarea armatei prusace pe poziţia de la Sombreffe”. Astfel, Zieten începe mişcarea sa de retragere în direcţia Gosselies şi spre Namur prin Gilly[1].