Bătălia de la Baia

Bătălia de la Baia (în maghiară Moldvabányai csata, "Bătălia de la Baia Moldovei") a avut loc între data de 15 decembrie 1467 între oastea Moldovei, condusă de Ştefan cel Mare, şi oastea Regatului Ungariei, condusă de Matia Corvinul. La 25 ianuarie 1465 Ştefan cel Mare a ocupat baza militară ungară de la Chilia, după un asediu de o zi. La conducerea cetăţii Ştefan l-a instalat pe pârcălabul Isaia, cumnatul său.[11] În contextul unor tulburări interne provocate de marea nobilime din Transilvania, nemulţumită de mărirea fiscalităţii, Ştefan cel Mare a organizat în vara lui 1467 o acţiune militară în Secuime, acţiune menită să-i atragă pe secui de partea sa. Concomitent, tot la incitarea lui Ştefan, oraşele săseşti s-au ridicat împotriva regelui Matia, ceea ce l-a silit pe acesta să vină personal pentru a potoli răscoala.[12] În septembrie 1467, după ce a înfrânt răscoala din Transilvania şi i-a pedepsit pe conducătorii rebeliunii, regele Matia a decis represalii şi împotriva lui Ştefan, ca iniţiator al acesteia. În noiembrie 1467 a plecat de la Braşov spre Moldova, prin pasul Oituz, în fruntea unei armate de circa 40.000 de oşteni.[13] Ştefan a reuşit să pună pe picoare doar o armată de 12.000 de oşteni, aşa încât tactica sa a fost aceea de a da lupte mai mici, pentru întârzierea înaintării armatei regale ungare. Estimarea de 40.000 de oşteni provine din letopiseţul oficial al Moldovei. Este probabil ca cifra să fie exagerată. Rămâne certă superioritatea numerică a armatei ungare, estimată de cercetătorii moderni între 15.000-20.000 de soldaţi. În 19 noiembrie regele Matia a cucerit Trotuşul, apoi cetatea de lemn de la Bacău, după care a început înaintarea pe Valea Siretului spre Suceava.[14] Între 29 noiembrie şi 7 decembrie a ocupat Romanul şi Târgu Neamţ, iar în data de 14 decembrie 1467 a ocupat Baia Moldovei, oraş locuit la acea vreme în majoritate de saşi şi de maghiari, sediu al unei episcopii catolice. În noaptea de 14 spre 15 decembrie 1467 oastea lui Ştefan a atacat pe neaşteptate oraşul Baia, dând foc palisadelor din lemn ale oraşului, ceea ce a luat prin surprindere armata regală. Autorul letopiseţului Ţării Moldovei relatează că incendiul pus noaptea de moldoveni a creat o mare învămăşeală, în care au fost tăiaţi cu săbiile aproape jumătate din soldaţii regelui Matia. El însuşi ar fi fost rănit cu trei săgeţi şi cu o lovitură de lance, ceea ce a determinat transportarea sa în mare grabă spre Ungaria.[15] Ştefan cel Mare l-a trimis pe cumnatul său, pârcălabul Isaia, să taie retragerea regelui, însă acesta a izbutit să scape, sub apărarea comandantului Ştefan Báthory de Ecsed. Armata regală în retragere, în drumul ei spre Transilvania, ar fi fost oprită de o blocadă, şi a decis să îngroape cele 500 de tunuri şi alte comori, pentru a nu putea fi capturate de moldoveni. Potrivit cronicarului polonez Jan Długosz, Matia Corvinul ar fi scăpat de moldoveni din cauza ezitării marelui vornic Crasnăş, comandantul unuia din cele trei corpuri de armată moldovene. Acesta ar fi fost mai apoi executat de Ştefan pentru trădare.