Bătălia de la Aspern-Essling reprezintă o confruntare majoră între o armată franceză, condusă de Napoleon I şi trupele austriece, conduse de Arhiducele Carol al Austriei. Crezând că armata austriacă se află în retragere, împăratul francez decide să treacă Dunărea folosind drept rampă de lansare insula Lobau, pentru a urmări inamicul. Făcând acest lucru, împăratul Napoleon ajunge să cadă în capcana întinsă de comandantul austriac, care nu intenţiona să se retragă ci să opună o rezistenţă hotărâtă şi să nu îi lase pe francezi să treacă fluviul. Austriecii au reuşit să distrugă podurile peste Dunăre din zonă, izolând pentru o zi întreagă armata napoleoniană de grosul trupelor, dar nu au reuşit să profite de avantajul lor numeric şi francezii, după ce au primit întăriri, s-au putut retrage în ordine, în timpul celei de-a doua zile de lupte. Ambele părţi au suferit pierderi semnificative, francezii pierzând şi doi dintre comandanţii cei mai valoroşi: mareşalul Lannes şi generalul de divizie St. Hilaire, ambii răniţi mortal.
