Bătălia de la Abensberg

Bătălia de la Abensberg a opus o armată austriacă comandată de Arhiducele Carol unei armate franco-germane („Armata din Germania”), comandate de Împăratul Napoleon I. Oprit în faţa oraşului Regensburg de diviziile Friant şi St. Hilaire, Arhiducele preferă să lupte, masându-se între Grub şi Dinzling, sperând că va primi întăriri de la fratele său, Arhiducele Ludovic şi de la corpul generalului Hiller. Cu toate acestea, Napoleon îşi concentrează forţele mai repede şi foloseşte poziţia centrală pentru a îl împiedica pe primul să facă joncţiunea, învingându-l la Siegenburg pentru ca apoi să îl atace pe Arhiducele Carol cu grosul trupelor sale, format din Corpul lui Lannes, diviziile Morand şi Gudin (ambele din Corpul lui Davout) şi divizia de cuirasieri a lui Saint-Sulpice, împreună cu bavarezii lui De Wrede. Centrul armatei autriece este spart dar Arhiducele Carol conduce o retragere organizată spre Landshut, acoperită şi de sosirea Corpului lui Hiller. În tot acest răstimp, Davout, cu cele două divizii care îi mai rămăseseră, a supravegheat grosul forţelor austriece în apropriere de Leundorf, iar după ce victoria a fost obţinută la Abensberg, a primit ca întăriri corpul mareşalului Lefebvre, format din două divizii bavareze.